După o noapte obositoare de serviciu, ma indreptam spre sediu cu gandul la patul relaxant ce ma astepta acasa. Stateam la semafor, asteptand nerabdator sa se faca verde pentru virajul la stanga, de pe Vlahuta spre Harmanului. Semaforul s-a facut verde pentru directia inainte, spre gara. Masina din fata mea a pornit la stanga, fiind aproape sa loveasca frontal un Logan ce venea din sens opus. Desi eram rupt de somn si credeam ca imi incheiasem ziua de munca, nu am putut ramane impasibil. Ma simteam dator ca macar sa il avertizez verbal pe soferul care inca nu se trezise indeajuns in dimineata aceea.Nu aveam de unde sa stiu, in acel moment, ca omul nici macar nu dormise. Am pornit sirenele si m-am strecurat printre masinile oprite in intersectie pentru a evita accidentul. Cu greu, omul de la volan a sesizat ca in spatele sau se afla o masina de politie ce incearca sa il opreasca si intr-un final s-a conformat. M-am dus spre masina, intuind deja ca ceva nu e in regula si ca e foarte posibil sa imi prelungesc serviciul. Ajungand la geamul soferului, care era deschis, mi-am putut da seama instantaneu de ce trecuse omul pe rosu. Nu aveai nevoie nici de fler si nici de etilotest ca sa realizezi asta. Nici macar de un simt olfactiv prea dezvoltat. M-a izbit un danf de alcool care vrea parca sa ma izbeasca de asfalt. Atentia mi-a fost atrasa repede de ocupantul din dreapta fata, un caine imens, alb, cu o limba de un metru scoasa afara si cu un penis erect de o lumgime cel putin egala cu a limbii. Nu puteam decat sa imi inchipui ce se intampla in masina aia inainte de a trece pe rosu, insa nu am vrut sa dau frau liber imaginatiei si am preferat sa raman la ideea ca acel animal e cel mai bun prieten al omului si atat. Dupa ce i-am cerut actele soferului, l-am intrebat daca a consumat alcool si nu m-am mirat cand raspunsul lui a venit ferm : NU!. Era de fapt o intrebare mai mult retorica, era ca atunci cand ajungi acasa si cineva din casa te intreaba daca ai venit. Nu, nu am venit, sunt inca pe drum, ajung intr-o ora. Patul meu calduros era tot mai departe, stiam ca voi avea de lucru inca cel putin vreo cateva ore. L-am rugat pe om sa iasa din masina iar acesta a coborat cu greu, cu ajutorul meu. L-am sprijinit de masina si in timp ce il verificam, a trebuit sa ma cracanez ca sa nu fiu udat de lichidul de la aerul conditionat, care se scurgea de sub masina. Eram obosit. Atat de obosit incat nu am realizat din prima ca masina nu avea aer conditionat, nici nu era cald afara si lichidul nici nu venea de sub masina. Omul bause foarte mult. M-am ferit cum am putut din calea viiturii si l-am dus pe om in ghereta unui agent de paza care era chiar peste drum. Cainele cel mare, alb, credincios, ne-a urmat. Omul nu a vrut sa sufle in etilotest. Nu a vrut nici sa ii fie recoltat sange. Sustinea ca e colonel in armata din Kazahstan si ca nu sta de vorba cu un amarat de agent de politie. I-am dat o foaie de hartie pe care urma sa isi scrie declaratia. Cu chiu cu vai, scria cate un cuvant. La un moment s-a oprit si m-a intrebat de ce ii fac asta.

„- pentru ca refuzati sa suflati in etilotest si nu doriti nici sa va fie recoltate probe de sange. „
„- pai de ce sa suflu, daca nu eu am condus?”
„-dar cine a condus? ” L-am intrebat, anticipand raspunsul lui.
„- Cainele ! ” a raspuns raspicat, aratand cu degetul spre vinovat care statea in sezut cuminte si care parea ca isi revenise din starea de euforie.
I-am zis ca e propria-i declaratie asa ca poate scrie cum crede de cuviinta. Omul a scris ca el era in dreapta iar masina era condusa de caine.
L-am rugat sa ia loc pe o bancuta si sa astepte pana termin cu actele. S-a asezat langa caine si a inceput sa il mangaie si sa il pupe. M-a intrebat daca pleaca acasa dupa ce termin. Vazand stransa legatura intre caine si om, i-am spus ca el va putea pleca imediat ce termin, insa despre caine…s-ar putea sa fie retinut. Se pare ca atinsesem un punct foarte sensibil. In timp ce scriam auzeam ce ii spunea cainelui, pe care il mangaia mai cu foc: „ce ti-am facut, ma? Te-am bagat in cacat…nu pot sa cred ce am facut…tu esti fratele meu..nu pot sa iti fac asa ceva..” La un momentdat, s-a ridicat in picioare si a strigat : ” NU! Nu pot sa ii fac asa ceva, asta e fratele meu ! Nu pot ! Recunosc ! Eu am condus ! Vreau sa scriu si sa recunosc ! „
Am rasuflat usurat, gandindu-ma ca nu va mai trebui sa probez ca el a condus, ci nu cainele. Ar fi fost foarte greu…:))
Peste vreo 2 ani, eram de serviciu in Piata Sfatului, la Romanian Music Awards. Niste persoane au venit la mine si mi-au spus ca pe trotuar e cazut un barbat. M-am dus acolo si am recunoscut imediat cainele cel mare, alb, credincios. Isi pazea stapanul care sedea intins, inonjurat de sticle. Colonelul din Kazahstan era cazut…pe front.

drunk-man