Pe la trei dimineața, străzile Braşovului erau pustii. Stăteam pe locul din dreapta şi simțeam că mă cam ia somnul…prea multă linişte în noaptea aceea. O dubă ce venea din sens opus ne face flash-uri şi colegul opreşte în drept cu ea.

-Bună dimineața, vedeți că la vreo 300 de metri mai în spate, pe sensul meu, e un bolovan mare pe mijlocul drumului. Un bolovan d-ăla de ornament de pe margine. Era să intru în el, noroc că l-am văzut la timp şi l-am ocolit. M-am mai şi lovit.

-Cum v-ați lovit dacă l-ați văzut la timp?

-Păi am coborât să văd ce e şi am crezut că e o cutie din carton ceva şi i-am dat un picior să o dau pe margine. Eu zic să mergeți să îl luați că intră naibii cineva în el şi îşi face maşina praf.

N-am mai avut timp să îl întreb de ce nu l-o fi dat el la o parte dacă tot coborâse, că ne-am şi pus în mişcare, colegul mergând spre locul indicat. Ne uitam amândoi pe sensul opus, când am observat bolovanul de pe stradă, care nu aducea nici pe departe a vreo cutie de carton. Din sensul opus, care avea trei benzi, o altă dubă se îndrepta pe banda a doua, direct spre bolovan. Locul era iluminat ca ziua, îmi venea greu să cred că nu o să-l vadă. Nu l-a văzut. Direct în pietroi s-a dus şi l-a târât sub maşină vreo 50 de metri până şoferul o fi auzit un zgomot ciudat şi a oprit.

Ne-am dus la el şi l-am ajutat să scoată piatra de sub maşină, apoi am pus-o pe margine, acolo de unde o luase vreun bezmetic ce-o fi zis că-i tare distractiv să pui un bolovan în mijlocul drumului. Din fericire, duba era destul de înaltă şi scutul metalic destul de gros, aşa că maşina nu a pățit nimic. L-am întrebat pe şofer cum de nu l-a văzut şi mi-a zis că abia s-a trezit şi e cam adormit.

Am plecat bucuroşi că nu s-a întâmplat nimic şi, în timp ce mă chinuiam să-mi amintesc cum se numeşte povestea aia a lui Creangă, cu drobul de sare ce stătea pe horn, gata să pice în capul copilului, i-am spus colegului:

-Vezi, pretene, ce meserie imprevizibilă avem? În atâtea ore n-am dat de nimeni şi în numai un minut am întâlnit trei bolovani. Şi dacă mă uit mai bine la tine, cred că eu am dat chiar de patru.

Mă înțeleg prea bine cu colegul meu ca să se supere la glume d-ăstea. În plus, nici eu nu m-am supărat pe el când mi-a dat replică şi mi-a zis, râzând, unde să mă duc.