Cine frecventează o sală de forță de mult timp știe că și acolo vezi atâtea lucuri încât ai putea scrie o carte.
De la oameni care inventează fel de fel de exerciții ciudate, pe care nu ți le-ai fi putut imagina vreodată, la persoane plinuțe ce se înfășoară în staniol de jos până sus, în speranța că vor slăbi.

Dar de departe, fauna sălilor de fitness e pusă în valoare de căprioarele cu botox și silicoane, care vin mai puțin pentru sport și mai mult pentru a-și etala părțile corpului bine lucrate de mâna vreunui chirurg, total inestetice de altfel, în opinia mea. Dar gusturile nu se discută, sunt destui bărbați care se simt atrași de așa ceva, la fel cum sunt multe fete atrase de bărbați foarte slabi cu jeanși foarte strâmți, atât de strâmți încât lasă impresia că merg în mâini și prin ei li se poate observa păsărica. Desigur, turul pantalonilor e foarte larg, ca și când a uitat să se despartă la wc de produsul finit și a preferat să îl care cu el prin oraș.

Cum ziceam, gusturile nu se discută, chiar m-am întrebat de multe ori dacă nu cumva nu sunt eu suficient de open-minded.

Revenind la pipițele de la sală, mi-a plăcut mereu să le ignor și să îmi văd de antrenament. Ba chiar am fost și nesimțit de câteva ori, atunci când un astfel de exemplar mă ruga să îl ajut.
-“Îmi iei și mie discurile de pe aparatul ăsta?”
-“Nu.”
Nu de alta, dar fata nu ar fi zis în gând că am fost băiat se treabă, ci ar fi zis ceva de genul: “normal că m-a ajutat, că doar sunt o divă și toți își târăsc mucii după mine.”

În schimb, într-o seară mi-a atras atenția o fată la sală. Nu prin cum arăta. De fapt si prin asta. Avea un fizic foarte dezordonat și mergea de parcă avea în spate o halteră de 80 de kile. Nu era grasă, nici slabă, dar nici nu arăta deloc bine. Nu aș putea spune acum exact ce îi lipsea sau ce avea în plus, cert e că ziceai că e desenată de mine. O admiram totuși pentru că a venit la sală, față de altele care învinovățesc glanda, când ele au probleme cu oala. În plus, îmi era milă de ea pentru că era foarte timorată, iar spre deosebire de pițipoancele care ocupă mereu locul din fața oglinzii și caută să se aplece cât mai mult în fața masculilor cu testosteronul crescut, săraca luase două gantere și se dusese într-un colț cât mai departe de ochii lumii, asta făcându-mă să cred că este marginalizată și în viața de zi cu zi.
Mă tot gândeam la ea, iar când am văzut că nu știe să facă exercițiul corect, mi-a venit o idee faină: ea va fi fata cu care am să mă bag în seamă la sală pt prima dată, mi-am zis. Nici eu nu aduc cu Brad Pitt, dar am zis că tot o voi face să se simtă mai relaxată și că va conta pentru ea.

Așa că m-am dus spre ea și am abordat-o zâmbind, nu că zâmbetul m-ar fi făcut să par mai simpatic:
-Vezi că nu faci bine deloc, o să îti distrugi articulațiile.
S-a uitat la mine lung, am așteptat un zâmbet care n-a venit, apoi am fost izbit de răspuns:
-Marș d-aici!