Colegul meu era negru de supărare. Iubita lui îl înșelase și o prinsese în flagrant. Numai de muncă nu avea chef. Știu prea bine cum e să suferi din dragoste și înțelegeam perfect ce simte. După câteva ore de serviciu, în care fusesem la un accident rutier, i-am propus să luăm o pauză, să cumpărăm două cafele și să mergem într-un loc mai retras să se mai liniștească. Știam că nu are chef de nimeni și de nimic, iar când ne luăm pauză într-un loc aglomerat, tot vine câte cineva să ne întrebe vreo regulă de circulație, să îl îndrumăm pe vreo stradă, unde găsește un restaurant bun…etc.

Am luat cafelele și ne-am dus pe o stradă mai puțin circulată, unde am oprit. Știam că nu prea am ce să îi spun ca să îl consolez, mai ales că treaba era foarte proaspătă, dar încercam și eu cu consolările clasice.

-Lasă mă că ești tânăr, nu-i bai, mai sunt fete gârlă, nu te lega oricum nimic de ea, e plin de fete.
-E plin, da, dar toate sunt așa.
-Haideee, mă! Exagerezi, sunt o grămadă de fete ca lumea. Acum ești rănit și d-aia gândești așa, dar fii convins că sunt fete exact așa cum îți dorești tu. Asta nu era pentru tine, d-aia s-a și întâmplat așa, fii fericit că ai scăpat de ea, dacă făcea așa când erai însurat cu ea și mai aveați și vreun copil? Stai liniștit, o să găsești una faină tare și cuminte.
-Nu mai găsești nimic bun, toate sunt așa, toate mint și înșală.

Au urmat alte multe replici de-ale mele, cam toate având același mesaj, că există femei care nu mint și care nu înșală. Omul era atât de supărat încât nu realiza că și eu eram proaspăt despărțit și dezamăgit și că în urmă cu ceva săptămâni, el era cel care mă consola pe mine. Cu alte cuvinte, nici eu nu eram prea bine emoțional, dar încercam să-i zic vrute și nevrute, numai să îl văd că se simte puțin mai bine.

În timp ce îi vobeam eu acolo de ziceai că sunt un om mare și înțelept, observasem un bărbat care tot dădea târcoale mașinii de poliție. Se uita spre noi, se apropia, apoi se îndepărta.
Eram convins că e unul din acei regizori care au un telefon cu cameră și care găsesc extrem de interesant să filmeze doi polițiști bând cafea într-o mașină de poliție. Nici acolo nu puteam bea o cafea liniștiți.

Am deschis geamul și i-am spus:
-Bună seara! Aveți vreo problemă, vă putem ajuta cu ceva?
Omul s-a apropiat mai mult și am observat că era plâns, era bărbat în toată firea.
Am înțeles atunci că omul avea într-adevăr o problemă și nu una legată de noi că bem cafea în timpul serviciului.
-Ce ați pățit?
-Bună seara…voiam doar să vă rog să mă ajutați cu ceva…dacă vă dau un număr de înmatriculare, îmi puteți spune a cui e o mașină?
-Nu putem, nu avem voie, dar de ce vă trebuie, ce vi s-a întâmplat?
-Mi-e și rușine să vă spun…soția mea…

Deja făcusem legătura și nu îmi venea să cred că tocmai ni se mai alăturase un suferind.
-Ce a pățit soția?
-Am simțit de la o vreme că ceva nu e în regulă și în seara asta am urmărit-o când a ieșit de la muncă, a urcat într-o mașină condusă de un bărbat. Am sunat-o și mi-a zis că întârzie, că stă peste program. Am notat numărul mașinii, d-aia am venit la dumneavoastră cu rugămintea asta…deși mi-e rușine de voi.
-Să verificăm mașina și să vă spunem a cui e, nu avem voie așa aiurea și nici nu v-ar ajuta cu nimic să aflați asta, mai important e că ați aflat cine e soția. Să vă fie rușine de noi…ar fi culmea! Beți cafea?
-Beau.

Am scos un pahar de unică folosință din torpedou și i-am turnat și lui cafea. Am ieșit și eu și colegul meu din mașină și i-am zis că dracul nu e chiar așa de negru, să nu fie așa supărat.
-Aveți copii cu ea?
-N-am.
-Atunci e bine că nu vă leagă nimic.

Colegul meu s-a uitat zâmbind ironic la mine și i-a zis bărbatului:
-Lasă că găsești una ca lumea, nu-s toate la fel.

Am să-i spun Radu acelui bărbat, deși nu îl cheamă așa. Mi-am amintit faza asta pentru că Radu m-a sunat să-mi ureze sărbători fericite și să-mi spună că povestea cu el e bună de scris. El și actuala lui soție, nu cea fugită cu mașina cu șofer rămas neidentificat, sunt fericiți și bebelușul lor a făcut 5 luni. Și cât era de cătrănit atunci…stătusem ceva de vorbă cu el în seara aia și îl pusesem să ne promită că dacă îi vine vreo idee năstrușnică, să ne sune mai întâi, înainte să facă vreo gafă.