Când artistul pe care nu cu mult timp în urmă îl înjurai și căruia nu i-ai cumpărat vreodată vreun disc câștigă vreun concurs internațional, simți brusc cum, pornind dinspre glezne spre cap, te cuprinde un sentiment de mândrie, iar când ajunge în dreptul gurii te face să exclami:
„Sunt mândru că sunt român!”

Când fotbalistul pe care îl detești și despre care verși tot felul de comentarii abjecte prinde un meci bun pe la vreo echipă din afară și marchează trei goluri superbe, te lași cuprins din nou de sentimentul de mândrie și exclami:
„Mândru că sunt român!”

Când o tenismenă româncă pierde vreun meci, afirmi cu tărie că niciodată nu ți-a plăcut de ea și nu ai considerat-o vreo mare sportivă, iar când aceeași tenismenă câștigă un turneu important, din nou te cuprinde mândria de a fi român.

Când țara pe care o blamezi zi de zi, o critici, o batjocorești și o vorbești de rău, își serbează ziua, te lași din nou cuprins de nobilul sentiment de a fi mândru că ești român.

Dar tu? Tu cine ești? Ce faci tu ca România să fie mândră de tine? Ce faci tu ca alți români să se simtă mândri că sunt români datorită ție?
Crezi că e de ajuns să-ți pui pe Facebook o ramă cu tricolorul?
România ar fi tare mândră de tine dacă nu ai mai fura, nu ai fenta, nu ai bârfi, nu ai da șpagă, nu ai lua șpagă, nu te-ai „descurca”, nu ai arunca gunoaie prin pădure, nu ai trage în jos oameni care încearcă să facă ceva bun, ba chiar ai încerca tu să faci lucruri bune.

Mai important decât să te simți mândru de unul singur că ești român e să reușești să îi faci pe alți români să fie mândri de tine că ești român de-ai lor.
Vom avea o Românie mai bună când fiecare român va fi mai bun.
La mulți ani tuturor românilor!”