PETRICA

Atenție! Textul conține limbaj licențios!

Era vreo două ceasul, a patra noapte de schimbul trei dar nu eram obosit. O aveam ca parteneră pe Monica, o fată frumoasă de 20 de ani, o polițistă tânară și foarte isteață, proaspăt ieșită de pe băncile școlii.

Conduceam Loganul pe străzile Brașovului, când o voce din stație ne-a direcționat în Noua, lângă Grădina Zoologică. Accident rutier. Am plecat in viteză spre locul indicat și în timp scurt am ajuns acolo. Un stâlp din beton culcat la pământ, fire de electricitate pe jos, un Matiz făcut acordeon și încă fumegând în mijlocul drumului, un echipaj SMURD, iar lângă Matiz, rezemat de un gard, un bărbat cu ochelari. Cam asta era sceneta. În SMURD se acordau îngrijiri unei persoane așa că m-am dus spre cel rezemat de gard. Mi-am dat ușor seama că nu se sprijinea din cauza oboselii, nici că ar fi fost rănit. Era os.

– Buna seara! Dumneavoastră ați condus?

– Că doar nu mama!

– Sunteți lovit? Vreți la spital?

– Ei vreau in p**ă!

Deși nu îmi plac oamenii beți, ăsta chiar era comic și simpatic. Nu avea nicio repulsie față de noi, colabora și nu făcea scandal, nici vorbă să fie nevoie de cătușe. Era mic si grăsălan, la vreo 40 de ani, cu ochelari de tocilar. Îl chema Petrică. Se vedea pe el că nu e prost. Rostea cuvantul „p**ă” cam cu aceeași frecvență cu care clipea, fără nicio jenă față de colega mea, care era de altfel la fel de amuzată de omuleț ca și mine.

Matizul era numai bun de dus la Remat. Nu se mai înțelegea mare lucru din el. Am urcat să iau actele din torpedou și am simțit că cineva rânjeste la mine. Era de fapt o proteză dentară căzuta pe preș, probabil de la pasagerul din dreapta, cel care era in SMURD.

L-am chemat pe Petrică și i-am spus să o ia și să i-o ducă la spital prietenului că sigur o va căuta a doua zi. „Bag p**a-n dinții lui și în gura lu’ ăla care ar pune mâna pe dinții lui.”

Răspunsul lui m-a liniștit repede. Terminasem treaba la fața locului și noi, și cei de la iluminatul public, pe careîi chemasem să ridice firele căzute.

L-am urcat pe șoferul turmentat în mașină și am plecat spre Spitalul Județean unde urma să îi fie luat sânge pentru alcoolemie. După aproximativ 200 de m, am observat că și alte fire de electricitate sunt căzute, așa că am accelerat să îi pridem din urmă pe cei de la intervenții, care plecaseră înaintea noastră.

Am ajuns în spatele mașinii de la Electrica și am pornit girofarurile. Șoferul acesteia iși continua drumul liniștit, așa că am pornit și sirenele. Nimic. Îi dădea mai departe liniștit, nu vedea, nu auzea. Am tras în paralel cu el și am deschis geamul, dar până să îi spun eu ce aveam de zis, l-am auzit pe Petrică, de pe bancheta din spate: „da oprește-n morții mă-tii la semnalele acustice si lumninoase ale mașinii de politie, ești surd, în p**a mea ? că acum iți iau permisul ! Justițiarul de Petrică se pare că știa bine Codul Rutier, mai puțin partea cu alcoolul si condusul. Pe drumul spre spital am aflat povestea accidentului.

– A venit boul ăsta de prieten al meu că el vrea să îl duc să îl invăț să conducă, în p**a mea.

– La ora 2 l-a apucat cheful de invățat să conducă?

– Pai eu v-am zis ca e bou, în p**a mea. Și am zis sa îl duc la pădure pe drumurile alea, să invețe acolo, să nu perturbăm traficul. Iar până acolo să conduc eu. Iar cand am ajuns aici, nu stiu in pula mea, muiștii ăia de la iluminat, cu stâlpul lor in pula mea. Am făcut mașina praf. Și ieri îi făcusem plinul, in p**a mea. Oricum nevastă-mea e de vină pentru astea.

– Ce treaba are femeia?

– Păi atâta m-a f*t*t, că i-am cerut cheile si nu voia sa mi le dea. Că-s beat, că p**a mea, că unde plec eu cu mașina beat la ora asta…

-Și ce vină are ea? Ea te sfătuia de bine.

– Păi dacă zicea: „poftim dragul meu cheile, să conduci prudent”, nu se mai intampla nimic in p**a mea, dar așa…am plecat nervos si stresat.

Am ajuns la spital și am intrat în unitatea de urgență cu Petrică, explicându-i că trebuie să i se recolteze sânge și să fie văzut de un medic.

– Ce medic ?? Newton ăsta de aici ? zise Petrică cu voce tare, arătând cu degetul spre medicul de acolo.

De câțiva ani mă perindam pe la spitalul ăla și de câte ori vedeam acel medic mă chinuiam să îmi dau seama de unde îl știu și cu cine seamănă. A fost nevoie de un om beat ca să îmi vină în minte manualul de fizică de-a zecea pe care era poza lui Newton și care semăna leit cu doctorul. Erau ceva urgențe la ora aia, așa că trebuia să așteptăm.

Stăteam cu Petrică în spital, când dintr-o ambulanță coboară un alt bețiv, cu ochii umflați si plin de sânge. Întotdeauna doi bețivi se vor cunoaște din priviri, va fi între ei un fel de dragoste la prima vedere și vor reuși să comunice mult mai bine decât doi oameni lucizi. Brancardierul a parcat scaunul pe care era bețivul bătut exact lângă scaunul pe care aștepta cuminte Petrică, să-i fie înțepată vena.

– Ce-ai pățit, frate?

– Am fost la un meci, sunt suporter.

– Și ți-ai luat-o în benă, în **la mea? cine ți-a rupt fălcile?

Dialogul celor doi noi prieteni a fost întrerupt de dr. Newton care l-a chemat pe Petre la examenul medical.

-Știți ce zi e azi ?

-E noapte-n p**a mea, nu mai e zi.

Eu si Monica eram cu gura până la urechi de râs și ne abțineam din respect pentru doctor, care de altfel nu-i gusta deloc glumițele lui Petrică. Mai pufneam din când in când dar ne întorceam cu spatele.

– Ce greutate aveți ?

– Da ce p**a mea, ăștia m-au adus să mă vândă ca pe porci, în p**a mea?

– V-ati lovit in accident?

– Nu !

– Dar văd că țineți mâna pe lângă corp

– Și unde vrei s-o tin? la p**ă ?

Doctorul îl prinde de mână iar Petrică începe să zbiere .

– Ați zis că nu sunteți lovit.

–Păi sunt, dar nu din accident, in p**a mea.

– Dar ce-ați pățit?

– Am căzut din cireș, in p**a mea.

– Ați consumat alcool?

– DA, în p**a mea, ție ți se pare că-s treaz?

– Ce ați consumat?

– DIVERSE !

– Diverse, ce?

– DIVERSE-n p**a mea!! scrie acolo: D, I , V, E, R, S, E !

Eu nu am mai rezistat, am lăsat-o pe Monica să asiste în continuare la examinare și am fugit în mașina de politie râzând în hohote.

Mă gândeam că nu sunt suficient de matur și știam că nu ar trebui să mă amuze astea, dar chiar aveam o criză de ilaritate. Râdeam în mașină cu lacrimi, când s-a deschis portiera și am auzit-o pe Monica râzând la fel ca mine. Venise și ea să râdă, iar acum ne chinuiam amândoi să ne oprim din râs, să ne reluăm fețele oficiale și să intrăm înapoi în spital la Petrică și la Newton.

Făceam câțiva pași spre urgență și ne lua iar râsul. Când se calma unul, începea celălalt. Într-un final am reușit să fac pe seriosul, să semnez actele, să îl iau pe Petrică și să mergem la poliție. Doctorul se uită urât la mine și acum când mă vede. Trăiește cu impresia că sunt un prost si că bancurile cu politisti sunt reale. Nu îl pot acuza si il inteleg. Dar sunt convins că Petrică ar fi colaborat mai bine cu el dacă nu ar fi avut moaca atât de sobră și dacă ar fi abordat și el un registru mai familiar și mai amuzant.

M-am intâlnit cu Petrică de curând. Mi-a povestit că a primit doi ani cu suspendare si că a dat examen iar și și-a redobândit permisul. Prietenul lui nu a mai vrut să invețe să conducă și e știrb si acum…nu a mai avut bani de o lucrare dentară nouă. Matizul e la Remat, benzina a scos-o a doua zi după accident și a vândut-o cu un milion jumate.

– Si acum după toate astea, mai conduci băut?

– Normal, în p**a mea !