În orașele patriei sunt organizate chermeze unde se servește moca fasole. Ciolanul afumat e acum prea scump și a fost scos din tradiție. Tancuri vechi din 2050 și avioane de prin 2070, cumpărate desigur second hand, sunt pregătite pentru defilare.

Deși e decembrie, sunt 28 de grade Celsius.
Câteva mii de oameni care au ales să sărbătorească bicentenarul pe Valea Prahovei sunt blocați pe drumul național 1 și privesc cu amărăciune câțiva piloni gigantici din beton, cocoțați pe râpele de la Posada. Pe acolo va trece autostrada București-Brașov. Se aude că va fi gata în maxim 3 ani. Era vorba să fie inaugurată în anul 2110, dar din cauza unor întârzieri trebuie refăcute niște studii de fezabilitate. Le-ar fi putut folosi pe cele de la 2015, dar relieful s-a schimbat între timp și nici componența rocilor nu mai e aceeași.

Pentru măreața sărbătoare, la Alba Iulia s-au adunat zeci de politicieni, în frunte cu președintele țării.
Prim ministrul a ales să meargă la Focșani, un sătuc din partea sud-estică a Curburii Carpaților, care în trecut, pe vremea când în România erau cam 18 milioane de români, fusese municipiu. A ales acel sat pentru a imita gestul predecesorului său din urmă cu 100 de ani, o doamnă despre care cărțile de istorie spun că ar fi fost unul dintre cei mai măreți conducători de guvern, știind chiar să își citească singură discursurile, de pe nișe foi de hârtie, care îi erau nelipsite.

În arșița lunii decembrie, câțiva muncitori transpirați și obosiți, aduși cu forța la paradă, încep să murmure nervoși în așteptarea începerii activității. Unei copile de cinci ani i s-a făcut rău de la atâta stat în cap, iar unei alteia i s-a luxat umărul de la mersul în mâini.

„Tuz morții mă-tii cu parada mă-tii”…îi iese printre dinți, în șoaptă, lui Neluș, unul dintre singurii sudori rămași în estul țării.
„-Taci, mă, că te-aude prostu’ ăsta și ne dă afară pe amăndoi” se răstește la el Ionel, colegul lui de la firma de demontat hale metalice, foste sedii de firme dezafectate, numai bune de dus la fier vechi, singura afacere extrem de profitabilă în ziua de azi. Pe vremuri erau multe astfel de firme, dar Țoroț, conducătorul statului perpendicular, un bătrân despre care nu se știu prea multe, se zice că ar sta prin Canada, le-a desființat pe toate.

Tot Țoroț ăsta e cauza pentru care, acum, România are cam 4 milioane de români. Medici, ingineri, IT-iști, zidari, constructori, muncitori, toți au plecat din țară din cauza lui Țoroț ăsta. Nimeni nu știe exact ce urmărește, ce vrea și cum i-a făcut pe români să plece, cert e că își dorește mult dezbinarea țării și cumpărarea ei de către străini.

Deodată se face liniște. Apare prim ministrul Pripuț Priponie, pregătit să-și țină discursul. Pripuț Priponie este absolvent de 4 clase primare și 2 de gimnaziu. Și-a început mandatul la două luni după ce a fost desemnat, deoarece la acel moment era la Rahova unde ispășea o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani pentru tâlhărie.

Pentru a putea să-și preia funcția, a desemnat, din pârnaie, un ministru al justiței, coleg cu el de celulă. Acesta avea de făcut 3 ani pentru furt, dar făcuse deja 1 an și urma să se libereze peste două luni, în baza unei legi care prevedea ca pușcăriașii să primească 3 zile libere pentru fiecare zi de uitat la televizor, iar la liberare să fie împroprietăriți cu pământ, numărul de hectare primite fiind direct proporțional cu anii de pârnaie primiți în sentință.

Noul ministru desemnat al justiției, Sclăvărel Sfredel, ajuns la guvern, a dat un OUG prin care completele de judecată de la Înalta Curte trebuia să fie formate din mama inculpatului și înca patru rude de gradul întâi, cel mult de gradul al doilea. Priponie a făcut cerere de eliberare condiționată și, după o deliberare de cinci minute, mă-sa lui Pripuț, care era președintele completului, l-a pus în libertate și astfel el și-a început de facto mandatul.

Însoțit de trei consiliere, dintre care una îi era soție, una amanta și nici a treia nu era geloasă, vădit emoționat, Pripuț și-a început discursul:

-Dragi românași rămași în Românica. Am avut timp o sută de ani, între douăzeci optișpe și douășiunu’ optișpe, să fim răi și dezbinați.

Acum, în an bicentenar, trebuie să fim buni, mai ales că vine imediat și Crăciunu’.

De la anu’ vom începe să facem autostrade multe și lungi, vom mări pensiile și salariile, precum și alocațiile pentru copchii. În an bicentenar trebuie să fim și mai milostivi, așa că vom elibera și ultimii deținuți închiși pentru furt, probabile victime ale statului perpendicular care ne-a făcut atât de mult rău. În final, vreau să vă mai spun doar atât..
-DECÂT! îl corectă fosta femeie de serviciu a Școlii Generale nr. 1 din Buzău, aflată la tribuna oficială, cu un rând mai în spate, ajunsă între timp ministru de interne.

-Decât LA MULȚI ANI! încheie aprobator Pripuț.