Observ că, pentru unii dintre cei care îmi urmăresc pagina, presa liberă e cea care scrie mereu ce vor ei să citească, iar când aceeași presă își permite să scrie și altceva devine brusc vândută.


În concret, mă refer la articolul Recorder despre ministrul Marcel Vela, articol pe care l-am distribuit și eu și care mi-a adus critici de la mulți dintre cei care erau în extaz când scriam ceva despre fostul ministru Carmen Dan.

Nu vreau și nu am vrut nicio clipă să adun pe această pagină vreo sectă sau să am adepți care așteaptă mereu să citească ce le place lor, lăsându-mi apoi comentarii de apreciere și laude, ca unui guru.
Observ cu părere de rău că reacțiile celor care mă înjurau când criticam vreun fost ministru nu diferă cu nimic față de ale celor care îmi comentează acum pe pagină, când mi-am permis să distribui un articol despre actualul ministru de interne.

Nu știu câți își amintesc că am postat un articol pe la începutul pandemiei în care am scris că măsurile luate de MAI și modul de gestionare a situației mi s-au părut incredibil de bine organizate și puse la punct. La fel cum scrisesem mai demult că am fost tare jenat de poza în care ministrul apăruse alături de Cumpănașu și de faptul că nu a zis absolut nicio vorbă despre cazul cu mascații de la Brașov intrați din „greșeală” în casa unui coleg de partid care nu mai înceta din a denigra Poliția.
Din prisma relației pe care o am cu Traian Berbeceanu îmi este destul de greu să aduc laude la adresa ministrului, dar cu toate astea am făcut-o atunci când a fost cazul, asumându-mi faptul că voi fi acuzat de pupincurism. Între noi fie vorba, faptul că nașul meu e șeful de cabinet al ministrului nu mi-a adus și nici nu-mi poate aduce mie niciun fel de beneficiu, ba din contră, de multe ori mă deranjează comentariile celor care țin să precizeze această legătură. Tot între noi fie vorba, când i-am propus să-mi fie naș nu îmi spusese Soros că îl va numi șef de cabinet. De altfel, am trăit toate aceste vremuri alături de voi, am citit aceleași comentarii și petiții în care oamenii își doreau ca Berbeceanu să ajungă la minister spunând că de astfel de oameni e nevoie acolo, pentru ca mai apoi să citesc comentariile în care era acuzat că a intrat în mocirlă și că s-a vândut.

La fel îmi voi asuma și de fiecare dată când voi avea ceva de criticat, pentru că sigur nu mă voi putea abține.
În legătură cu articolul Recorder pe care l-am distribuit fără să adaug vreo descriere proprie, considerând că e chiar fair-play să-i dau share, dacă tot sunt unii interesați despre părerea mea, pot spune că articolul nu mi-a schimbat mai cu nimic imaginea despre actualul ministru.
Faptul că a adus mașini din Germania în tinerețe mă lasă rece, iar ce spune un fost profesor pe care nu a vrut să-l ajute mi se pare subiectiv.
Despre faptul că citește greoi de pe foi, asta știam dinainte să văd la Recorder, iar restul dezvăluirilor din articol nu m-au dat pe spate, ci doar mi-a amintit că trăim în România așa cum bine o știm cu toții și unde modul de „a da din coate” cu dibăcie pentru a ajunge sus încă funcționează.

În concluzie, nu vă așteptați de la mine să scriu sau să distribui doar într-o anumită direcție pentru că nu e cazul. Sunt foarte mulți care fac asta, deci aveți de unde alege astfel de pagini.
Eu voi critica atunci când voi simți asta și voi aprecia public, la fel, atunci când va fi cazul. Dar mai puțină laudă și mai multă critică cred că e mai constructivă.
Momentat apreciez că Poliția a primit arme noi, lucru care nu s-a mai întâmplat din anii ’70, dacă nu mă înșel. Și apreciez în continuare organizarea foarte bună a MAI-ului în ceea ce privește pandemia, multe dintre măsuri dovedindu-se a fi, din păcate, sisifice, din cauza unei părți a populației care nu a vrut sau nu a putut să înțeleagă că puterea cea mai mare de a gestiona cu bine pandemia era la ea.