Stăteam de vorbă cu colegul meu când a venit la noi o femeie cu ochii în lacrimi. Avea două plase mari, care păreau destul de grele, iar lângă ea era o fetiță de vreo patru ani. Ne-a spus că primise de la serviciu nişte bonuri de masă cadou de Crăciun şi a fost cu ele la cumpărături. Pe fetiță nu a avut cu cine să o lase acasă pentru că tatăl ei murise cu doi ani în urmă. Pentru că fetița se plângea că îi e frig, a renunțat să mai aştepte autobuzul în stație şi s-a urcat într-un taxi. A stat cu ochii pe ceasul de taxat pentru că avea doar zece lei la ea. Când a văzut că suma s-a apropiat de nouă lei, l-a rugat pe taximetrist să oprească. Şoferul a oprit nervos, reproşându-i că i-a spus altă destinație. Când a oprit ceasul, aparatul arăta 12 lei. Femeia a scos cei zece lei şi i-a spus că doar atâta are. După câteva înjurături, taximetristul s-a întors spre bancheta din spate, unde se afla mama cu fetița, şi i-a luat din plasă o cutie cu lapte, spunându-i că o ia în locul celor doi lei, după care a țipat să coboare şi să meargă pe jos dacă n-are bani.

Femeia a coborât şi a mers mai departe pe jos, până ne-a văzut pe noi şi ne-a povestit.

Luase taxi-ul din stație şi nu îi reținuse nici numărul, nici indicativul şi nici firma. Oricum nu a dorit să facă reclamație.

Sper să citească postarea asta şi domnul taximetrist şi să afle că eu şi colegul meu îi dorim un Crăciun fericit acompaniat de o intoleranță la lactoză, iar cumpăna dintre ani să-l prindă la coadă la farmacie, în căutare de ceva să-l „întărească”.

P.S. Dacă vedeți pe youtube un polițist în uniformă, stând la coadă într-un magazin, să ştiți că e colegul meu, filmat de un imbecil căruia i s-a părut foarte amuzant ca un polițist să stea la rând cu o cutie de lapte în coş.