Aflându-mă cu treabă la un atelier de la periferia Brașovului, ascultam discuțiile și glumițele muncitorilor de acolo.
Glumițe de șantier, cum se numesc ele în limbaj popular.

De la poante de genul „Ursul este în cămară. Unde se află ursul?” urmată de răspunsul firesc „în cămară” și apoi de replica „ia-l de ****, dă-l afară” la știrea că a fost găsit un om care de 10 ani trăise într-o fântână și care avea o barbă până la genunchi.

La asta trebuia să întrebi ce a mâncat și băut omul ăla de a trăit, iar dacă te rodea curiozitatea îți venea un răspuns la fel de „amuzant” ca la prima poantă și aflai că a băut apă din fântână și că a mâncat…nici nu vă mai zic ce.

Nu pot să zic că mă amuzau glumițele astea, dar nu am fost vreodată simandicos și nu am considerat niciodată că nu ai avea nimic bun de învățat de la asemenea oameni.

Ba chiar a urmat o glumă care m-a făcut să râd cu gura până la urechi, ceea ce rar mi se întâmplă.

Venind dinspre centrul orașului înspre ieșirea spre Târgu Mureș, atelierul se află pe un fel de șosea ocolitoare, puțin circulată. Cam la 2 km mai încolo, se află o stație de epurare care emană mirosuri nu tocmai de levănțică.

La un moment dat, l-am auzit pe unii dintre muncitori vorbind la telefon și dând indicații cuiva care voia să vină la atelier. I-a explicat cum știa el mai bine, stânga la semafor, apoi dreapta, apoi tot înainte spre Târgu Mureș și pe dreapta undeva va vedea o firmă luminoasă.

După vreo 10 minute telefonul îi sună iar. Omul se rătăcise, dar muncitorul și-a dat seama de locația lui și asta fără GPS.

„-Unde te-ai dus, bă, boule? Nu ai văzut să scrie firma pe dreapta? Ia, deschide geamul! Alo, bă, l-ai deschis?? Bun, ia zi, pute a căcat? Da?
Aaa…atunci întoarce, înseamnă că ai trecut!”