Eram de serviciu într-o frumoasă dimineață de duminică. Liniște totală pe străzi, trafic foarte lejer. Cum stă baciul sprijinit în bâtă, așa stăteam eu rezemat de motocicleta de poliție, ce stătea cuminte pe cric. La vreo cincizeci de metri era o trecere de pietoni. Semnalizată frumos cu indicatoare și marcaj, foarte vizibilă. Mașini nu prea treceau, eram pe stradă eu și cu motocicleta. La un moment dat, se apropie o mașină. Eram atât de vizibil, încât era imposibil ca șoferul să nu mă observe. Avea centura, așa că nu l-am oprit, deși l-aș fi putut opri doar ca să îi verific documentele. (asta ca să demitizez puțin treaba aia ce circula pe net și care spunea că polițistul te poate opri doar dacă încalci vreo regulă). Omul și-a văzut de drum mai departe, cu aceeași viteză redusă. Când a ajuns la trecerea de pietoni de care vă povesteam, am auzit un  zgomot puternic de frână urmat de ceva apelative nu tocmai frumoase. Ochiul de șoim nu putea scăpa ce se intâmplase. Omul care trecuse atât de regulamentar pe lângă mine era să lovească un pieton ce a dorit să traverseze strada chiar pe trecere. Pietonul era indignat și striga către mine : “nu-l vezi pe ăsta???”  Chiar văzusem foarte bine toată faza și eram deja pe motocicletă. Am oprit mașina și am chemat și pietonul. Șoferul era resemnat cu gândul că permisul de conducere va fi amintire timp de 30 de zile, iar pietonul era entuziasmat că cel ce atentase la integritatea lui corporală își va primi pedeapsa. E in firea omului să aibă un sentiment de satisfacție când vede că e răzbunat, dar la acest om sentimentul ăsta era mult mai dezvoltat. Cred că mai avea puțin și era in extaz când auzea rugămințile șoferului de a nu îi lua permisul. Mi-au dat ambii documentele și m-am apucat de scris în timp ce șoferul continua să îmi explice că pietonul se aruncase pe trecere chiar când a ajuns in dreptul lui, că ar fi putut aștepta să treacă el, mai ales că în spatele lui nu mai venea nicio mașină, așa că nu ar fi avut mult de așteptat. Explicațiile lui erau in zadar, eu văzusem exact ce se întâmplase și am mare incredere in retina mea. Am terminat de scris procesul-verbal și m-am îndreptat spre cei doi, auzind ce conversau:

–   Nu puteai să aștepți puțin? M-ai lăsat fără permis…asta e munca mea

–   Ce să-ți fac, frățică ? Nu ai văzut că e trecere de pietoni ? Învață să conduci !

Le-am întrerupt discuția pentru a le aduce la cunoștință măsura luată. Înainte să fac asta, pietonul a ținut să ma felicite :

– Frate, în sfârșit un polițist care își face datoria, ar trebui să stați mai des p-aici.

–  Da…în primul rând îmi displace tare să îmi spuneți “frate”și în al doilea rând mă bucur și eu că am fost aici și că am văzut exact ce s-a întâmplat. Doriți să semnați procesul-verbal ?

–  M-ați pus martor ? Sper că nu mă chemați prin tribunal…

–  Nu. Prin judecătorie ajungeți doar dacă doriți să contestați procesul-verbal. Martor este domnul conducător auto, dumneavoastră sunteți contravenient. Vă citesc si ce spune articolul 72, alin. 3 din OUG 195/2002 : Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la trafic.

–   Atunci nu semnez nimic.

–   Vă urez o duminică minunată !bull-crossing-sign-k-0007

Țin să precizez că acesta a fost un caz fericit la care am fost de față și l-am văzut pe pieton cum s-a aruncat pe trecere ca în piscină. Aveți deosebită atenție la trecerile de pietoni și acordați prioritate pietonilor.

Pentru pietonii care cred în destin, renunțați la această credință, măcar atunci când traversați strada. Asigurați-vă temeinic ! Aveți puterea de a vă schimba destinul.