Andrei m-a sunat săptămâna trecută să mă invite la filmul făcut după cartea lui „Suge-o, Ramona”, acesta având premiera la Brașov, orașul în care filmul a și fost filmat.

Am acceptat cu plăcere, deși nu mă omor după filme, iar atunci când mă uit la vreunul, prefer să o fac acasă, unde în cazul în care filmul nu mă captivează (90% dintre cazuri), opresc televizorul și mă pun la somn sau încep altul.

Pe Andrei Ciobanu l-am cunoscut în urmă cu vreo 3 ani, atunci când am fost la el la radio, din postura de proaspăt autor.

M-a impresionat atunci gestul lui de a mă invita la radio, la acel moment eu aflându-mă la stadiul în care abia mă izbisem de invidia și răutatea specifice nouă, românilor.

Adică el, autor al cărții „Suge-o, Ramona”, nu numai că n-a început să scrie tâmpenii despre mine, așa cum se întâmpla des în perioada aia, dar m-a și invitat la emisiunea lui de la radio.

Revenind la filmul de aseară „Oh, Ramona!”, am stat puțin de vorbă cu Andrei înainte de începerea filmului și m-a sfătuit să încerc să privesc filmul cu mintea pe care o aveam la 20 de ani. „Pfff…înseamnă că-i o porcărie” mi-am zis în minte.

Am intrat în sală împreună cu soția mea, neavând mari așteptări, dar cu speranța că nu mă va face să adorm, mai ales că eram deja foarte obosit.

Andrei a ținut un mic discurs în care a ținut să spună că atât el, cât și regizorul filmului sunt din Moldova, așa că în Brașov se simt ca acasă. A fost primul moment în care sala a râs.

Au urmat apoi multe altele pentru că filmul a avut destule faze care să te facă să râzi. Într-adevăr am avut senzația la început că filmul e pueril, dar după vreo 10 minute mintea mi s-a setat singură la vârsta adolescenței și filmul a început să mă prindă.

Actrițele din rolurile principale se voiau a fi două puștoaice frumoase și sexi, dar pe mine chiar nu m-au impresionat deloc, mai ales că știu că textul ăsta îl va citi și Georgiana. Dacă stau să mă gândesc mai bine, erau chiar urâțele. :))

În ansamblul său, filmul mi-a plăcut, m-a relaxat, m-a făcut să mă simt mai tânăr și m-a binedispus, așa că îl recomand tuturor.

Nu mă pricep la făcut recenzii de filme așa că nu mai știu ce să scriu, doar că filmul merită văzut.

Ajungând acasă, am primit sms de la Andrei.
Aveam de gând ca azi să postez despre film, așa că am citit cu teamă mesajul de la Andrei. Speram să nu mă roage să scriu despre film pentru că nu aș fi mai scris.

Mi s-a întâmplat des să fiu invitat undeva și
apoi să primesc mesaje de genul „Marian, dacă ți-a plăcut, poate scrii două rânduri despre asta.”

Eu traduceam asta ca „bă, tu crezi că te-am invitat de drag? Te-am chemat ca să-mi faci și mie reclamă”.
Nu, nu mă prostituez.

Andrei îmi scrisese aseară să-mi mulțumească pentru că am fost la film și să-mi spună că-i pare rău că n-am mai apucat să stăm după film.

Acum nu cred că postarea asta îl va ajuta prea mult, nu cred că datorită mie vor merge oamenii buluc la film, dar am scris-o cu mult drag și sper ca filmul lui să aibă succes.