„Marian Godină nu a fost în stare să intre la Academia de Poliție”
Și asta e o minciună, căci de intrat am intrat, doar că am și ieșit în aceeași zi.
Lăsând gluma la o parte, afirmația că nu am fost în stare să intru la Academie e reală. Așa e, nu am fost în stare. Dar, pentru o mai bună informare, trebuie să fac câteva precizări.
Academia de Poliție este instituția de învățământ a MAI care „produce” ofițeri de poliție. După bac, absolvenții de liceu se pot înscrie la examenul de admitere, iar, dacă sunt admiși, după 3 ani devin ofițeri.
De ce nu m-am dus eu direct acolo după liceu? Habar nu am, nici nu am luat în calcul varianta și nici nu a avut cine să mă îndrume sau să-mi explice care e diferența. Eram un copil de 18 ani și nimeni din neamul meu nu a lucrat în Poliție.
Aceeași Academie de Poliție scoate locuri la Frecvență Redusă pentru agenții de poliție care vor să devină ofițeri. Mai exact, un nr reprezentând 10% din locurile de la zi. Așadar, dacă la forma de învățământ la zi se scot 300 de locuri, la frecvență redusă vor fi 30.
Din păcate, erau ani în care se scoteau locuri la FR și ani în care nu se scoteau, iar asta se afla abia prin luna aprilie, examenul având loc în iulie, lucru care nu prea te îndemna să te apuci de învățat fără să știi sigur dacă se vor scoate sauxnu locuri.
Aveam deja câțiva ani în poliție, când am aflat că s-au scos locuri la FR. Ne-am înscris la examen mai mulți colegi, spunându-ne că „e păcat să nu încercăm”.
Și ne-am dus la examen lemne. Și lemne ne-am întors toți, cu gândul că pentru anul viitor voi și citi ceva și nu mă voi baza doar pe cultura mea generală.
Următorul an nu s-au mai scos locuri la FR. Peste doi ani, prin luna aprilie am aflat că se vor scoate locuri și m-am dus iar, citind câte ceva la istorie înainte și crezând că va fi de ajuns. Primul an nu mi-am putut da seama de ce nivel de istorie ai nevoie, pentru că m-am dus bâtă.
A doua oară, după ce alesesem un singur manual de istorie din cele șapte din bibliografia pentru examen și din care citisem câte ceva, am înțeles că acolo e de învățat serios, nu de citit.
A urmat apoi un alt an în care nu s-au scos locuri.
În următorul an, când iar s-a dat examen la FR, m-am dus iar, pe același principiu că nu am absolut nimic de pierdut dacă încerc. Văzând că nici de data asta nu învățasem cum trebuie, m-am decis să mă apuc de învățat din timp, cu riscul să învăț degeaba, în cazul în care nu se vor scoate locuri. Așa că mi-am comandat toate cele șapte manuale de istorie și le-am învățat. Mi-am cumpărat și vreo zece cărți de teste și le-am făcut pe toate. Mi-am conspectat tot pe un caiet foarte gros, mi-am scris cronologia tuturor evenimentelor importante.
În caietele în care mi-am făcut rezumate, am folosit propriul limbaj, unul care mă amuza și, în acest fel îmi era imposibil să uit ce citeam.
Spre bucuria mea, în acel an s-au scos din nou locuri.
Examenul compus din română, istorie și engleză era identic cu cei care dădeau la zi. Aceleași subiecte, în aceeași zi. La finalul examenului, aveam media 9.10, cu nota 10 la istorie. Probabil doar cei care au dat examen la Academia de Poliție știu ce înseamnă să iei nota 10 la istorie. Eu am reușit asta în doi ani consecutivi, nota 10 la istorie.
Revenind la media mea de 9.10, am plecat din Academie convins că sunt admis, niciodată neexistând cazul în care cu media asta să nu se fi intrat. A doua zi, când s-au afișat rezultatele, nu eram pe listă, iar ultimul admis avea media 9.10, exact cât a mea. Am realizat imediat că omul nu luase 10 la istorie, dar luase nota mai mare decât mine la română, iar criteriul de departajare în cazul celor cu medii identice era nota de la română, iar apoi media de la bac.
La forma de învățământ la zi, s-a intrat în acel an cu media 7.90, iar cel cu media ca a mea, adică 9.10, era admis al treilea pe listă. Între cel cu media 9.10 și ultimul cu media 7.90 erau vreo 250 de candidați admiși. Mai pe înțelesul tuturor, 250 de candidați care au susținut același examen cu mine, cu aceleași subiecte, au fost admiși, iar în momentul de față sunt ofițeri de poliție. Nu au ei nicio vină, sistemul e de așa natură încât unui polițist cu experiență pe stradă câțiva ani buni îi e mult mai greu să devină ofițer decât unui absolvent de liceu care dă examen de admitere direct la Academie, fără să mai treacă pe la Câmpina.
Iar treaba asta mi s-a întâmplat în trei ani în care am dat examen, de fiecare dată având medie de intrat la zi, dar de neintrat la frecvență redusă. Deci sunt în Poliția Română o grămadă de ofițeri de poliție care au dat același examen cu mine și care au luat medii mai mici.
Dacă eram mincinos și ipocrit, acest eșec al carierei mele, l-aș fi putut pune ușor pe seama sistemului care „mi-a pus bețe în roate”, „nu mă vrea ofițer” etc. Exact cum face câte un ciurli-burli care se vaită că i-a închis Facebook-ul contul ca să nu mai poată „spune adevărul”. 😀
Așadar, nu am intrat la Academie pentru că nu am învățat suficient, ăsta e singurul motiv.
Drept dovadă sunt cei care au reușit să intre, chiar la FR, tot polițisți și tot oameni care au fost nevoiți să învețe deși aveau de mers și la serviciu. Deci vina e strict la mine, la nimeni altcineva.
Ideea e că dacă nu dădeam niciodată acel examen, așa cum au făcut și cum fac în fiecare an zeci de mii de agenți de poliție care fie nu își doresc să devină ofițeri, fie nu mai au chef să se apuce de învățat, nu mai avea nimeni nimic de zis că am dat de 100 de ori examen și nu am fost în stare să intru. E ca și cum ai spune că toți agenții de poliție sunt proști că nu au intrat la Academie și toate asistentele medicale sunt proaste că nu sunt medici.
Și ca să nu uit, că se mai găsesc unii să spună că „m-am vândut” pentru că mi s-a promis un post de ofițer, țin să-i anunț că am un orgoliu atât de mare când vine vorba de lucruri d-astea încât nu aș accepta așa ceva nici să fiu picat cu ceară, așa că îi rog să se liniștească pentru că voi rămâne agent de poliție, mai ales că nici la Academie nu mai am de gând să încerc, deoarece nu mai face parte din țelurile vieții mele.
Iar gândurile astea vă vin pentru că vă raportați la voi, niște lichele proaste care ar accepta la orice oră să facă orice fel de compromis chiar și pentru cel mai mic avantaj.
Lasă un răspuns