Hotărârea era luată încă de vineri.
Activitatea a fost planificată pentru azi dimineață. Georgiana s-a opus mult, a zis că o să i se facă rău la stomac și că nu o să mănânce așa ceva. Eu am insistat, la fel ca tot restul familiei. Nu mai era cale de întors.

Am ajuns azi dimineață acasă, după serviciu, iar pe drum numai la asta m-am gândit. Oare am să pot să o fac?
Georgiana nu era acasă, semn că nu dorea să asiste la așa ceva. Mai bine, nu aș fi vrut să ne contrazicem iar pe tema asta.

Pablo mă aștepta în fața ușii, simțind parcă se ce se va întâmpla. Cu privirea blajină și cu ochii mari și umezi mă privea neclinitit. Am încercat să nu-l privesc în ochi și să nu mă las înduplecat. M-am dus direct în bucătărie și am deschis sertarul. Cuțitul pe care îl pregătisem lipsea. Eram sigur că Georgiana îl ascunsese, așa că am luat altul chiar mai mare și mai ascuțit.

M-am așezat pe un scaun și preț de două minute am încercat să mă îmbărbătez. Sigur am să pot să o fac! Am ieșit din casă cu cuțitul ascuns și m-am dus spre Pablo. Deși cu mine nu e prea drăgăstos, de data asta a venit singur la mine și și-a apropiat botul de nasul meu. Eu având nasul mare, nu a trebuit să-și întindă prea mult botul pentru a mă atinge. De fapt nici nu cred ca s-a întins.

Cert e că îl simțeam cum mă pupă și parcă încearcă să-mi spună ceva. Am început să-l mângâi pe cap cu o mână, iar cu cealaltă țineam cuțitul la spate. Sunt sigur că simțea ce urmează pentru că hămăia și mă pupa mai intens cu botul lui catifelat. Fără să vreau, m-am uitat în ochii lui și am observat că sunt și mai mari și mai umezi. Am rămas pentru câteva secunde cu ochii ațintiți unul spre celălalt.

Rar am văzut o privire mai blândă. Animăluțul ăsta sigur are un suflet și nu ar fi capabil să facă rău nimănui. Deja mă înmuiam și știam că trebuie să îmi revin. L-am prins ușor de gât și am observat că nu se opune de loc, așa cum făcea mereu până acum. Stătea pur și simplu și îmi căuta privirea, încercând parcă să mă înduplece. Dar decizia fusese luată și nu aveam să nu mă țin de ea.

Așa că dintr-o mișcare rapidă, fără să-i dau timp să conștientizeze ce se întâmplă, am dus mână dreaptă la spate și am mutat cuțitul din mâna stângă. Apoi, aproape instantaneu, am luat mărul pe care îl pregătisem în buzunar și l-am tăiat în patru bucăți.
Le-a mâncat pe toate fără să respire. Eram sigur că o să-i placă și nici nu i s-a făcut rău la stomac, așa cum credea Georgiana.