De la Mangalia am plecat spre Constanța pe un drum destul de bun, cu două benzi pe sens, dar pe o ploaie torențială care a făcut ca aglomerația să fie destul de mare la intrarea în oraș.
Semafoarele vopsite cu un galben urât, de parcă le pictasem eu la mine în beci, se bălăngăneau pe niște fire suspendate, așa cum văzusem în Brașov prin anii ’90.
Am ajuns pe faleză, unde lucrurile păreau în renovare. Destul de faină faleza cu oameni destul de mulți care se plimbau pe lângă vechiul Cazino, aflat și el în proces de renovare.
Un oraș la fel de anost ca Mangalia, dar mult mai mare, mai aglomerat și mai urât.


Am plecat spre București, cel pe care îl stiți cu toții și despre care n-am să mai scriu.
De aici am luat calea Alexandriei, oraș în care eu mai fusesem anul trecut și pe care l-am găsit neschimbat. Am decis să mergem să vedem unica librărie din județul Teleorman, proaspăt deschisă de câteva zile, cu mare fast, în prezența ministrului Culturii.
Am rugat-o pe Georgiana să bage destinația pe Waze.
-Cum îi zice?
-Bagă și tu librărie. E doar una.
Chiar așa a fost, căci direct la ea ne-a dus. Am observat încă de la intrare că pe geam era un afiș cu „angajăm personal”.
Am intrat în „Librăria din Alexandria” , căci așa se numește, fiiind singura, după cum sugerează substantivul articulat hotărât.
Librăria micuță, cu doi angajați înăuntru și niciun client în afară de noi, cu o măsuță pe care stătea frumos așezat un ceainic așteptând să fie folosit de cine ar dori să citească și să bea niște ceai, așa cum bine-i șade unei librării veritabile.

Am intrat în vorbă cu cei doi angajați, care ne-au spus că au fost ceva clienți în ziua deschiderii, dar apoi mai slăbuț.
Ne-am plimbat printre rafturi, am ales o carte de-ale lui Noica pe care am cumpărat-o și am plecat urându-le succes. Cam cincisprezece minute am petrecut acolo, timp în care nu a intrat nimeni. Îmi pare rău de ce voi spune și tare-mi doresc să mă înșel, dar librăria aia se va închide destul de repede. Heeei, nu mă înjurați, nu că n-ar citi nimeni acolo, mă refer că oamenii de acolo își cumpără cărți doar de pe net. 🤣
Am pornit spre Centru, arătându-i și Georgianei geamurile de autobuz cu care erau închise unele balcoane și indicatoarele ruginite, mai ales că de mult îmi tot zicea că i-ar plăcea un concediu și în afara Europei, unde să vadă și un altfel de cultură. Ia, d-aici, Georgiano, că d-aici plecăm spre Roșiorii de Vede și apoi la Caracal. Să vezi tu de n-oi zice că ai văzut alte culturi. 🤣

În piața din Centru, pentru a intra perfect în atmosferă, mi-am luat cinci mici cu muștar și o chiflă pe care i-am mâncat pe un carton, chiar lângă piață.
„Fir-ai al drecu’, tu cu mă-ta” se auzi vocea unei femei dojenind ușor un bărbat care se amuza copios.
„Ai văzut, Godină, că avem și noi librărie acum?” mă întrebă o doamnă care trecea pe lângă noi.
„Am văzut, am văzut, bravo!”

Concediul ăsta venea după vreo două luni de antrenamente intense și o dietă destul de restrictivă, lipsită total de zahăr, iar excursia asta era un prilej numai bun pentru a-mi batjocori trupul avid de carbohidrați cu tot felul de prostii. D-aia începusem cu mici, iar acum căutam o cofetărie pentru a mă îndopa cu niște prăjituri. Am găsit repede una, dar am ieșit rapid când am văzut că nimeni dinăuntru nu purta mască, nici măcar vânzătoarele. În aceeași cofetărie se vinde și shaorma, dar și mâncare gătită.

Am plecat spre Roșiorii de Vede, un fel de surioară mai mică și mai urâțică a Alexandriei. Atât în Alexandria cât și în Roșiorii de Vede, am observat că tinerii, puțini așa cum erau, foarte mulți dintre ei erau fani înfocați ai pantalonilor de tip „bombardier”, parcă așa le zice. Sunt pantalonii ăia strâmți pe gambe și cu turul lălâi de zici că umblă cu gălușca după ei. Georgiana mereu mă întreabă cum aș reacționa dacă vom avea o fată și ne va aduce la ușă un iubit d-ăsta, iar eu mereu îi răspund că așa ceva nu se va întâmpla cât eu voi trăi. 🤣

Lăsând bombardierii în urmă, am plecat spre Caracal, acolo unde s-a răsturnat căruța cu second-hand-uri. E primul loc în care am văzut cinci magazine cu haine second-hand unul lângă celălalt.
Dând câteva ture cu mașina, am oprit lângă un domn și l-am întrebat cum ajungem în centru.
-„Da’ ce căutați?”
-„Centrul, căutăm centrul.”
-„Ăsta e!”
No bun, hai să o întindem spre Craiova.