Devoratori de Kant, Tolstoi, Chekhov, Nietzsche și de alți autori celebri, s-au arătat revoltați de apariția unei cărți scrise de Codin Maticiuc și avându-l ca personaj principal pe Nuțu Cămătaru.
După ce și-au arătat indignarea prin comentarii și l-au făcut pe Maticiuc în fel și chip pentru neobrăzarea de a contribui la scăderea nivelului de cultură a populației României, au revenit la fotoliile lor comode și și-au reluat lecturile renumiților autori.

Chiar mi-am imaginat un tânăr fiert pe Schopenhauer cum a intrat într-o librărie cu gândul de a-și cumpăra o nouă carte din opera germanului, dar, văzând capodopera lui Codin, a renunțat la filosofie și și-a cheltuit ultimii bănuți pe cartea cu cămătarul pe copertă. Și așa s-a pierdut încă o tânără speranță, cartea dresorului inspirându-i viitoarea carieră infracțională, așa cum toți cei care au vizionat Narcos s-au apucat de trafic cu droguri.

Una peste alta, n-am citit cartea lui Codin, nu am de gând să o cumpăr, iar de mi-o va oferi cadou Codin,  nu o voi accepta, din principiu.
Dar apariția ei nu m-a deranjat absolut deloc, ba chiar mi s-a părut bună ideea și îi doresc mult succes. Chiar cred că o vor citi oameni care nu aveau de gând să citească prea curând o carte, iar asta e un lucru bun.

Am făcut introducerea asta, căci nu despre cartea asta voiam să scriu, ci despre adevăratul dresor de lei și de fraieri din zilele astea.
Un domn, desființător de radare și autor de cărți invizibile scrie cu mânuța lui în CV-ul său că a scris o carte și indică și editura care i-a publicat opera.

Doar că, ce să vezi, nimeni nu găsește cartea, iar editura zice că nu știe nimic, doar că are o carte cu titlul ăla, dar fără vreo legătură cu autointitulatul autor.
Sunat fiind de jurnaliști, acest domn zice că o să caute cartea acasă, iar când va reveni la capitală o va aduce cu el spre a se lăuda cu ea. Sunat fiind din nou, zice că n-a găsit-o, că și-a mutat catrafusele de vreo trei ori de când a publicat cartea și probabil s-a pierdut.

Între timp, dresorul de lei și de fraieri revine și zice că de fapt nu era o carte, ci doar un articol apărut într-o revistă, revistă despre care nu mai ține minte cum îi zice.

Ei bine, pe mine abia „cartea” mincinosului ăstuia mă revoltă. Poate să vândă Maticiuc un milion de cărți, aia e munca lui, dacă o vrea cineva o cumpără, dacă nu o vrea nu o cumpără.
Dar pentru nesimțitul ăsta mincinos, fie că vreau sau nu, plătesc niște taxe statului, iar din alea i se plătește lui salariul de ministru.
De la toată populația, mincinosul primește lei, iar mințind cu atâta nesimțire, ne crede niște fraieri.
Ăsta e adevăratul dresor de lei și de fraieri.

Iar pentru jurnaliștii ăștia de stau la pândă și caută prin CV-uri și biblioteci, ar trebui dată o lege clară care să menționeze că trebuie să-și anunțe intențiile înainte de publicarea cărții cu trei ani. Păi, băăă, jurnaliștilor, rolul vostru e să preveniți, dacă știa omul că o să-i căutați cartea, nu mai scria naibii nimic despre ea în CV, pândarilor, repede l-ați așteptat la cotitură.
PS Codine, o să-ți comand și cartea aia.