Cum am ajuns să-mi cumpăr un apartament și să-mi verific mândria financiară

Sunt genul de om care își trăiește viața după două principii: 1) lucrurile bune vin la cei care așteaptă, și 2) nu tot ce strălucește e aur. Așa că, ani de zile, am stat confortabil pe marginea pieței imobiliare, așteptând să se prăbușească prețurile la apartamente. Pentru mine, era o certitudine: „Sigur va fi un vârf, urmat de o scădere majoră,” îmi spuneam. De ce? Pentru că citisem chestia asta undeva pe internet, iar niște „experți” random păreau să fie de acord.

Anii au trecut, iar prețurile la imobiliare au făcut exact opusul a ceea ce prezisesem eu. Creșteau ca aluatul în cuptor, iar eu începusem să am bănuiala vagă că poate nu sunt economistul pe care mi-l imaginam. Dar, cum sunt un om perseverent, am continuat să aștept. Și să aștept. Și să aștept. Între timp, apartamentul pe care îl puteam cumpăra cu banii de o Dacie Logan acum câțiva ani a ajuns să coste cât o Tesla.

Și apoi, într-o dimineață, am avut un moment de revelație. Stăteam pe canapea, sorbind din cafeaua mea, când mi-am dat seama că „strategia” mea nu face altceva decât să-mi întârzie viața. Dacă prețurile nu scad, iar eu doar aștept, unde ajung? Așa că am zis: „Gata, e momentul să fac pasul!”

Primul pas: Realitatea lovită de aplicație

Dar, înainte să mă duc la bănci să-mi pun viața pe hârtie și să aflu cât valorez în ochii lor, mi-am amintit că am instalat aplicația Volt. Știam că acolo îmi pot verifica scorul de credit gratuit, iar ăsta părea un punct de plecare inteligent. Așa că am deschis aplicația, iar scorul meu de 741 m-a întâmpinat ca un premiu nesperat. 741! Nu știu cum e la voi, dar pentru mine, cifrele astea aveau gustul dulce al confirmării că, pe undeva, în oceanul haotic al deciziilor mele financiare, făcusem câteva lucruri bune.

Cu moralul ridicat și un zâmbet în colțul gurii, am pornit pe drumul băncilor. Între timp, găsisem un apartament care, în mintea mea, era „perfect.” Adică, să fim sinceri, perfect însemna că avea două camere și o baie funcțională, dar când ai stat destul de mult cu chirie, standardele tind să se adapteze.

Al doilea pas: Întâlnirea cu băncile

La prima bancă, m-am simțit ca la un interviu de angajare. Consilierul mă privea de parcă scorul meu de credit era un CV, iar eu trebuia să-l conving că sunt persoana potrivită pentru acest… împrumut. După câteva hârtii, calcule și multe întrebări despre venitul meu lunar, am descoperit că băncile nu sunt chiar atât de prietenoase cu cei care au trecut de o anumită vârstă.

„Ne pare rău, dar nu putem să vă oferim credit pe mai mult de 26 de ani.” Traducere: „Ești cam bătrân, prietene.” Mi-a venit să le răspund că sufletul meu are doar 25, dar mi-am dat seama că cifrele de pe buletin sunt mai convingătoare. Am înghițit în sec și am mers mai departe.

Al treilea pas: Pregătirea pentru renovări

După ce am semnat toate hârtiile și am trimis dosarul pentru aprobare, am intrat într-o stare ciudată de anticipare. Pe de-o parte, abia așteptam să devin oficial proprietar. Pe de altă parte, apartamentul era departe de a fi locuibil, așa că urmau inevitabil renovările. Și, cu fiecare idee pe care o aveam, bugetul meu imaginar creștea exponențial.

Epilog: Lecția Volt și Delfin+

Ce mi-a rămas din toată experiența asta? În primul rând, scorul de credit contează mai mult decât crezi. Dacă nu aveam aplicația Volt să-mi arate că am un scor bun, probabil aș fi fost mult mai stresat și nesigur pe mine. În al doilea rând, mi-am dat seama că au și o linie de credit numită Delfin+, care sună exact ca ce aș putea folosi la renovări: o rezervă de bani pe care o folosești doar dacă ai nevoie și pentru care nu plătești nimic cât timp nu o accesezi. Aplicatia Volt o puteti descarca de aici.

Așa că, dacă sunteți pe punctul de a face pasul mare sau doar vreți să știți unde vă situați din punct de vedere financiar, vă recomand să verificați și voi scorul de credit. Cine știe? Poate o să vă dea curajul de care aveți nevoie. Și, dacă aveți nevoie de o rezervă de bani pentru renovări, Delfin+ ar putea fi aliatul vostru. Acum mă scuzați, mă duc să aleg culori pentru pereți. Sau să mă răzgândesc. Din nou. 😅