Cererea de prietenie ar fi trebuit depusă într-un dosar cu șină la un ghișeu în care nu s-ar fi lucrat în ultima vineri din lună.

S-ar fi discutat despre posibila introducere a butonului „like”, disponibil fiind doar butonul „dislike”.

Ar fi fost gratuit doar prima lună, urmând ca din cea de-a doua să achiți o taxă prin mandat poștal.

Fiecare și-ar face câte un cont nou în fiecare lună pentru a avea prima lună gratuită.

Pentru pozele cu mese îmbelșugate, grătare, fripturi, chermeze și altele care ar denota bunăstare s-ar fi aplicat o taxă de lăcomie.

Am auzi întrebări de genul: „N-ai pe cineva la Facebook? Vreau să depun o cerere de prietenie și să nu stau la rând.”

Am putea reacționa la postări cu:
„Bine, boss!”
„Eu știu mai bine.”
„Ba eu am dreptate”
„A mea-i mai faină”
„Eu am mai mulți bani”
„Ești un sărak”!