31 de președinți/vicepreședinți de curți de apel și 30 de președinți/vicepreședinți de tribunale s-au delimitat de protestele magistraților.

Uaaau!!! Vestea asta m-a dat pe spate!
Adică protestează sute sau poate chiar mii de magistrați nemulțumiți și vin vreo 60 de inși (dar șefi) care spun că ei se delimitează. Moment perfect pentru televiziunile propagandistice de a prelua știrea și a încerca să ne arate cum stă de fapt treaba.
Păi cum stă? Eu zic că stă cam așa:

Dacă ați avea atribuții de control a unei instituții și ați vrea să aflați condițiile de lucru, nemulțumirile, minusurile, plusurile precum și alte probleme cu care se confruntă respectiva instituție, v-ați duce la cel care o conduce și l-ați întreba?

Sau v-ați duce la cei care lucrează efectiv acolo și i-ați întreba direct pe ei, pentru a vă lua informațiile direct de la firul ierbii? Eu, unul, dacă aș vrea să plec de acolo cu o părere conturată corect, m-aș duce și aș întreba direct angajații.

Desigur, într-un sistem ideal, angajații ar raporta ierarhic problemele, iar cel care vrea să le afle le-ar afla direct de la șeful acelor oameni. Dar la noi, să spunem că problemele se cam pierd pe parcurs, tot așa ierarhic, ajungând ca șeful să raporteze că totul funcționează ok și nu sunt probleme de niciun fel.

Dar din moment ce sunt probleme, ce interes ar avea șeful să le ascundă, ba chiar să admită că totul e super așa cum e?
Pfff…în primul rând pentru a-și ține scaunul bine sub fund, știind că dacă s-ar plânge s-ar putea să zboare de acolo.

În al doilea rând, pentru că lui chiar îi e bine așa, el nu are motive să se plângă, leafa-i merge, pensia-i aproape, la ce să-și pună lumea-n cap?

În al treilea rând, mulți au obligații față de cei care i-au pus acolo. Vorba aia…nu mușca mâna care ți-a dat să mănânci.

Toate rândurile astea de mai sus ar putea fi anulate de onoarea și demnitatea funcției, care , din păcate, în unele cazuri lipsește cu desăvârșire.

Legat de protestul sutelor de magistrați și scrisoarea de delimitare ale unor șefi e simplu să îți faci o idee. Să presupunem că nu avem habar de legile justiției, de OUG 7, de ce presupune asta etc. Să zicem ca nici nu am citit, așa cum tot spun unii, sau dacă am citit, nu am priceput nimic. Dar ne putem pune niște întrebări de bun simț cu răspunsuri pe care ni le putem da singuri destul de ușor.

Ce au de câștigat magistrații care protestează?
Bani? Păi nu protestează pentru salarii, deci raspunsul e nu.
Funcții? Nici d-astea.
Alte avantaje? Nici d-astea.
Vor să poată comite abuzuri fără să fie pedepsiți? Și până acum au fost pedepsiți magistrați pentru fapte de corupție.
Hmmm…deci s-ar putea ca totuși să protesteze pentru independența lor.

Ce riscă magistrații care protestează?
Riscă să fie luați la ochi tocmai de șefii care s-au delimitat de ei și să aibă probleme în carieră. Chiar…cum vine asta? Un lider se delimitează de cei pe care îi conduce. Aaa…dar am uitat că ei sunt șefi, nu lideri.
Pentru că riscă asta eu i-aș numi curajoși.

Dar ce riscă șefii care s-au delimitat de magistrații protestatari?
Hmm…nu riscă nimic. Care a fost riscul să trimită o scrisoare de delimitare? Niciunul!

Dar ce câștigă șefii care s-au delimitat de magistrații protestatari?

În primul rând și cel mai important după mine, ei câștigă aprecierea șefilor mai mari. O apreciere falsă și de moment, desigur.

„Vedeți, șefu’, noi vă susținem! Noi nu suntem ca ăia de ies pe trepte. Noi suntem cu dumneavoastră, șefu’! Noi ne merităm scaunele, șefu’, să nu cumva să ni le trageți de sub fund! Și, cine știe, poate chiar merităm funcții mai mari, ca doar ați văzut, șefu’, noi suntem cu sistemul, nu ca răzvrătiții ăia.”

Nu mă pot întreba la final, de ce a durat atât de mult timp până a venit scrisoarea asta de delimitare? Dar îmi pot da și răspunsul.
Acei șefi au făcut exact ce au știut ei mai bine în viață pentru a ajunge pe funcții mari. Au stat în expectativă. Ia să vedem noi cum decurg lucrurile ca să știm cu cine ne dăm.

E de luat în calcul și că poate „a sunat Bucureștiu’!”. Ați auzit expresia asta?

„A SUNAT BUCUREȘTIU’!”
E rostită de obicei de către un funcționăraș pe post de arlechin pe lângă un șefuț din teritoriu. Când o spune, are ochii mari și bulbucați și i se citește groaza pe chip.
„A sunat Bucureștiul!” e un fel de „a coborât Dumnezeu pe pământ” și în termeni populari se traduce cel mai ușor așa: „am c***t bățu’!”

PS Susțin protestul magistraților!