Am postat textul de mai jos puțin mai devreme și reacțiile de indignare nu s-au lăsat prea mult așteptate. De aceea, mă văd nevoit să aduc niște explicații.
„Cei care, imediat după moartea Cristinei Țopescu, au postat pe Facebook despre cum vorbiseră cu ea la telefon, au uitat să specifice la acel moment că, anterior, jucaseră baschet cu Kobe Bryant.”

„Ăsta nu e un subiect de bășcălie”, „Ești prost dacă ți se pare amuzant”, „Unlike” etc sunt câteva dintre comentariile postării.
Așa e, moartea unui om chiar nu poate fi nimic amuzant, iar vestea morții cuiva, oricât de gunoi ai fi ca om, tot te mișcă puțin, mai ales când e vorba de cineva la care nu te așeptai să moară prea curând.
În cazul Cristinei Țopescu, vestea morții ei m-a mișcat mai mult pentru că o admiram destul de mult. Știrea despre moartea lui Kobe Bryant m-a făcut și ea să rămân mască, dar mi-am continuat ziua fără să îmi mai fugă gândul prea des la asta.

Ca să revin la postarea „lipsită de haz”, pentru cei care nu au înțeles-o din prima, ea nu era despre morți. Era despre cei cât se poate de vii. Și pe cât de vii, pe atât de ipocriți.
Nici măcar despre cei care deplâng moartea lui Kobe Bryant nu era vorba. Nici despre cei care și-au pus poză cu el la profil. Nu văd nimic deplasat în asta.
Era vorba fix despre cei care, imediat după moartea Cristinei Țopescu, au ținut să posteze ei repede pe Facebook despre cum au vorbit cu ea la telefon sau cum s-au cunoscut ei cu ea. Și aici, ca să fiu și mai clar, nu mă refer la colegii ei jurnaliști și la alte celebrități. Pentru că despre ei știam cu toții că au cunoscut-o, că au fost colegi, sau dacă nu știam, puteam bănui că ale lor cariere s-au intersectat la un moment dat. Deci nu la ei mă refeream.
Mă refeream la cei de la care nimeni nu s-ar fi așteptat să o fi cunoscut vreodată pe Cristina Țopescu. Iar pentru că ei știau că noi nu știm că ei au vorbit cu ea, au ținut neapărat ca noi să aflăm asta. Și s-au apucat de postat pe Facebook cum au vorbit ei la telefon și cum, deși era prima oară când vorbeau, parcă se cunoșteau de o viață, bla, bla, bla.
Chiar am citit astfel de postări, cu multă greață, și le-am citit și comentariile.
Puțini au înțeles că postarea ipocritului era de fapt despre el, nu despre moartea cuiva. Beac!