Măi țărane de la Sfânt’ Ilie, pe mine m-ai pierdut de la postarea în care intrai în „războiul” dintre CTP și băiatul acela de pe Youtube, asta dacă vreodată în viața asta CTP s-ar putea război cu un copil. Atunci am realizat ca viața ta inseamnă bani. Bani, bani, bani. Nu m-am băgat atunci în comentarii, deși scriseseși numai aberații în articolul ăla, în opinia mea, desigur.
Apoi, am scris eu un articol, fără să-ți dau numele, nu din lașitate, ci pentru că nu despre tine era postarea aia, că mi-a provocat silă cum a povestit unul cum a vorbit el cu Cristina Țopescu la telefon și cum părea că se cunosc de o viață, bla, bla, bla. Da, la tine făceam referire acolo, la tine citisem grețoșenia asta, venită imediat după moartea Cristinei. Nu știu dacă tu poți pricepe asta, dar așa am perceput eu treaba aia, greșit sau nu, nu știu, dar la fel o percep și acum. Nu ți-am dat numele acolo pentru că nu voiam să dau apă la moară unora, parcă și vedeam titluri „Godină în razboi total cu Mandachi” etc.
Caracterul însă abia apoi ți l-ai arătat, într-o postare de-ale tale în care, cu un aer de superioritate greu de egalat, m-ai ironizat numindu-mă „unu’ celebru”, mi te-ai adresat cu „băi, Fanta lemon”, mi-ai dat lămâi etc. Mi-ai explicat apoi cum iubești tu animalele și cum nu pot eu pricepe asta, cum umbli tu cu papa de câini în portbagaj ca să ai de dat câinilor vagabonzi etc. Mi-ai zis, pe același ton superior, să scot carnețelul și să notez ce zici tu acolo.


Hai să-ți zic și eu acum, fără să notezi, eu nu-s așa înțelept ca tine. N-am nici banii tăi. Dar am memorie bună, Ștefane, si îmi aduc aminte cum „unu’ celebru”, adică eu, ți-a dat share la video ăla cu autostrada, pe vremea când nu știa nimeni cine e Ștefan Mandachi. Tot eu am scris un articol despre campania ta în care te-am susținut. Nu ar trebui să te facă asta să te simți dator, dar ca să vorbesc pe limba ta, adică pe bani, un share pe o pagină cu 500 de mii de urmăritori costă câteva sute de euro. Că tu la bani te pricepi doar. Iar când ți-am dat eu share, Ștefane, nu știa cam nimeni de tine. Nici eu, dar mi-a plăcut campania și videoclipul. Așa cum mi s-a făcut greață când ai scris despre Cristina. Vezi? Am și eu propriile simțuri. Uneori îmi plac lucruri, alteori nu. Așa că lasă sfaturile și adresările cu „Fanta lemon” și învață că nu e nimeni obligat să laude tot ce faci.
Și uite așa, Ștefane, ai ajuns cunoscut și ai început să-i ironizezi pe cei care au contribuit la creșterea notorietății tale.
Aaa…mi-am mai amintit ceva. Mai știi tu când m-ai rugat să apar în noul tău documentar? Cum, mă, Ștefane, să ai asemenea caracter încât să-mi dai lămâi și să mă ironizezi de pe piedestalul tău înalt? Îți dau un sfat, fără să-l notezi nici pe ăsta, dar la mine a mers: sunt conștient mereu de faptul că notorietatea pe care o am e cu două tăișuri și că mâine, de fac vreo prostie, toți de mă laudă acum s-ar putea să mă înjure. Nu sunt vreo sculă și nu sunt mai presus de oamenii care îmi comentează pe pagină. Le sunt egal, sau unora chiar inferior, mai am multe de învățat. Tu văd că le știi pe toate, iar faptul că ai bani te face să crezi că ești deasupra tuturor și că poți ironiza pe oricine.
Chiar, iubitor de animale, câte sute de animale sunt sacrificate într-o singură zi pentru lanțul tău de restaurante? Ia zi, mă, drăgăstosule!
Mai recent, de câteva zile, a bombardat Facebook-ul cu postări în care se plângea că-i mor afacerile, că vrea ajutor de la stat etc.
Acum, văzând că oricum nu prea mai merg oamenii prin oraș și prin mall-uri, a postat el că ar trebui închise mall-urile. Vezi doamne, își sacrifică el afacerile doar așa, pentru binele omenirii.
Iar mi-ai făcut greață!