Marian e topit după puiul de câine și de aceea îl tot băga sus în casă, lucru care uneori o enerva pe Georgiana, mai ales atunci când Iancu era murdar pe lăbuțe.
Iancu urca pe scări, se întindea pe covor și Marian îl mângâia și se juca cu el. Asta dura maxim zece minute, apoi puiul de câine nu mai suporta căldura din casă, se ridica și pleca.


Pentru a o îndupleca pe Georgiana, Marian a făcut cu ea un pact: Iancu are dreptul să intre în casă o dată pe zi, iar tabietul ăsta va fi numit „ora puiului de câine”.
Seara, Marian se ridica brusc din pat și ieșea din dormitor. Georgiana știa unde se duce. La „ora puiului de câine”.
Marian deschidea ușa de la intrare și striga încet: oraaa puiuuului de câine…
Iancu apărea imediat, intra în casă și urca pe scări.


Într-una din seri, Marian și Georgiana se uitau la un film când au auzit o bubuitură puternică în ușă. S-au uitat unul la altul și, după ce și-au dat seama că Iancu lovise ușa cu labele, au exclamat simultan:
Ora puiului de câine!
Când s-au dus pe hol, i-au văzut fățuca de pui milog care aștepta să i se deschidă ușa. De atunci făcea asta în fiecare seară.
De când s-a îmbolnăvit, ora puiului de câine nu a mai avut loc. E prea slăbit să mai urce singur scările și pare că nici nu vrea.
Marian și Georgiana așteaptă seara să se audă bubuituri în ușă, dar nu se aud. Georgiana zice că ar putea intra acum plin de noroi pe lăbuțe, că nu i-ar mai păsa.
Așteptăm cu toții ca Iancu să bată într-o seară în ușă și să vină la ora puiului de câine.