Am primit ieri o grămadă de mesaje în care eram întrebat de alcoolemii, procente, cât de beat e un om la o alcoolemie de 1.61, cât e de beat la 0.161, dacă e contravenție sau dacă e infracțiune.


Desigur că erau întrebări referitoare la situația premierului României, nu a fost deloc greu să îmi dau seama.
Nu știu ce alcoolemie a avut cu adevărat, unii zic 0.161, alții 1.61, nu-mi pot da seama dacă se vorbește de alcoolemia din sânge sau din aerul expirat. În orice caz, dacă interesează pe cineva părerea mea legată de tot scandalul ăsta, o scriu aici.

Mie, unuia, fapta premierului de acum 20 de ani, din Statele Unite, mi se pare un fel de caca-maca, chiar nu mi-a declanșat cine știe ce stări la auzul știrii.
În schimb, reacțiile de apărare de după cred că irită mult mai tare. Activarea hoardelor de „apărători online” m-a deranjat și cred că mult mai rău a făcut decât fapta în sine.
Nu pot să nu-mi imaginez ce ar fi zis aceiași oameni care îi iau acum apărarea, în cazul în care fapta aparținea unuia din altă tabără. Vaaai, ce mai puteau scoate pe gură… cred că vă puteți imagina și voi.

Desigur, a conduce băut e grav, preferabil e să dormi pe bancheta din spate, în cântecul de leagăn al sirenei.
Rar am văzut oameni cu funcții mari care să știe să gestioneze fain astfel de situații. Probabil pentru că își aleg consilierii pe bază de pile și cunoștințe, nu pe competențe.

Dacă aș fi fost în locul premierului, deși nu consum alcool nici când nu conduc, pe la podcasturile alea pe unde aș fi fost, îmbrăcat în hipster, aș fi povestit la un moment dat, așa din senin, despre legile slabe pe care le are România în raport cu Statele Unite.
„Uite, la noi scapi ușor de amenzi, păi când eram în America, m-au prins că am condus după ce băusem și m-au spart la buzunare! Ba m-au băgat și pe arest două zile. Am stat în cameră cu un traficant de droguri și cu unul de spărsese un magazin.” Bla, bla, bla, mai povesteam ceva amuzant despre cum e la bulău, cât mi-a schimbat percepția asupra vieții acea experiență neplăcută din tinerețe, cum n-am mai pus alcool pe limbă de atunci și gata. Apăreau a doua zi câteva titluri prin presă, se usca pișatul de pe pantaloni în vreo trei zile și cam asta era.

În schimb, alegând să ascundă înseamnă că el însuși a perceput ca fiind ceva grav care i-ar putea afecta cariera, iar acum, tot el e nevoit să spună că așa ceva nu-i poate afecta activitatea, fiind un lucru banal. Păi o fi banal, dar singur i-a dat gravitate.
Nu conduceți băuți!