Ceasul arăta ora fixă. Așteptam cu toții nerăbdători ca șefa clasei să dea semnalul.

Fusese aleasă șefă de clasă pentru că era o fată care absolvise liceul militar de la Alba Iulia.
Ea era cea care la finalul orei trebuia să se ridice cu tot cu scaun, fără să îl târască, apoi să ia poziția de drepți și să rostească:
-Domnule comisar șef, vă rog să…
-Doctor! Se auzea vocea profesorului de informatică.
Șefa clasei relua.
-Domnule comisar șef doctor, vă rog să ne permiteți să intrăm în repaos.

Fiecare se ridica în poziție de drepți, își așeza scaunul la loc și apoi ieșeam încolonați.
Era finalul orei din laboratorul de informatică.
Domnul comisar șef, cel cu pretenția de a i se rosti și titlul de doctor, considera că cel care a hotărât ca sistemul de notare să înceapă de la unu și să se încheie cu zece este un imbecil.
Pentru ce să iei nota unu dacă nu știi absolut nimic? Ne întreba.

Din cauza asta, pe lângă câțiva de doi, reușisem performanța de a lua și un zero.
Eram unul dintre cei care nici nu îi cumpărase cartea domnului doctor. Căci exista și un manual de informatică scris chiar de domnia sa, iar cei care îl aveau porneau deja cu un avantaj în acel sistem de notare cu care profesorul nu era de acord.

Se apropia încheierea semestrului, iar eu eram în pericol de a rămâne corigent.
Banii de cheltuială pe o săptămână i-am sacrificat și am cumpărat și eu renumitul manual, în speranța că voi încheia semestrul fără corigență.
Împreună cu încă trei colegi, (unul e coleg cu mine la Brașov acum) ne-am dus la laboratorul domnului profesor, hotărâți să ne mărim media până la cinci.
Dar cine să bată la ușă? Cum să facem?
Am zis că bat eu. Am bătut, iar în ușa întredeschisă s-a ivit capul doctorului. Nu știu ce făcea înăuntru, dar ținea ușa ca unul care te sună să-i duci niște hârtie igienică și deschide ușa numai cât să îți incapă sulul de hârtie.
Cu mult tupeu, i-am zis:
-Domnule comisar șef doctor, suntem elevi ai detașamentului doi și am venit la mărire de medie.
Apoi am adăugat și o subtilitate:
-Am cumpărat și manualul…
-Da? Câți sunteți?
-Patru.
-Sunt și fete printre voi?
-Nu.

După ce i-am zis că nu, a închis ușa mai mult și-a retras capul înăuntru și a scos doar mâna dreaptă cu degetul mijlociu ridicat, pe care a mișcat-o în jos și sus de patru ori, la fiecare repetare strigând:
-Atunci, muie, muie, muie, muie!