Observ că sunt unii care îmi studiază postările pentru a înțelege de ce, cu ce interes și la imboldul cui le scriu.
Când apare un text scris de mine cu cuvinte de apreciere la adresa cuiva, e momentul în care ei deslușesc misterul. „Aaa, deci ăsta s-a dat cu ăștia, acum e clar!”

Peste ceva timp, apare alt text în care critic exact persoana pe care o lăudam în textul anterior, iar cei care își dăduseră ei seama pentru cine scriu sunt puțin dați peste cap, până realizează că „acum s-a dat cu ăilalți”.
Apar alte texte, ba cu laude, ba cu critici care din nou le dă cu virgulă și îi fac să se întrebe iarăși cu cine sunt de fapt și cine mă pune să scriu.

Pentru a-i scoate din dificultate, le explic aici unde greșesc ei, pentru a înțelege pe viitor cum și de ce scriu.
Băieți, greșeala enormă pe care o faceți încă de la început e aceea că mă priviți pe mine raportându-vă la voi. Aici greșiți și d-aia vă dă cu virgulă.
Sunteți, mai mult ca sigur, dintre cei care nu ar face niciodată nimic fără a avea un interes.
Nu ați face niciodată un lucru știind că ați avea de pierdut și nu l-ați face nici fără să aveți ceva de câștigat.

Ei bine, ar trebui să porniți de la ideea că nu toți sunt ca voi. Că mai există și oameni cărora puțin le pasă că au de pierdut dacă scriu ceva sau că nu au nimic de câștigat. Mai sunt oameni care își exprimă părerile exact așa cum le au în cap fără să-i intereseze că vor fi oameni care nu le vor aprecia sau că își va face noi „prieteni”.
Mai există printre noi, din fericire, oameni pe care nu-i interesează să câștige nemeritat funcții, bani, avantaje etc. Și mai sunt încă oameni care nu ar accepta niciodată să scrie ceva la comandă.

Nu numai că nu aș scrie la comandă, dar când cineva mi-ar impune să fac asta (nu văd cum ar reuși) tocmai mi-ar da un subiect nou de scris, căci nu aș ezita nicio clipă să scriu despre ce „șmecherie” mi-a fost ofertată.
Așa că lăsați conspirațiile legate de mine că nu veți face altceva decât să vă irosiți energia.
Scria cineva ieri că de fapt aș fi invidios că nu am fost eu decorat de președinte.
Păi să vă explic. În clipa în care aș afla că am fost propus pentru vreo astfel de recompensă, prima întrebare pe care i-aș pune-o celui care m-ar propune pentru așa ceva ar fi următoarea:
-Pentru ce, ce am făcut atât de remarcabil?
Iar apoi nu aș accepta-o. Asta deși de-a lungul carierei mele am realizat în activitatea mea profesională lucruri pentru care, la acel moment, ci nu acum, aș fi putut primi măcar niște mulțumiri, dar nu le-am primit.

Faptul că nu sunt dator nimănui cu nimic și că tot ce am am obținut singur cuc poate că e marele meu avantaj, căci nu are cine să-mi scoată ochii pentru nimic.
Vă doresc multă înțelepciune!