-Hei, sâsâitule! La mine!
Puiul de câine m-a auzit și se apropia de mine agale, sfios, întrebându-se cu ce o fi mai greșit.
-Da, Petlică, țe e?
-Cum te-am învățat eu să-mi răspunzi când te strig?
-Oldonați!
-Așa, așa. Nu am nimic să-ți „oldon”, dar am un pont pentru tine.
-Țe pont?
-Știu că tu mereu fugi când găsești poarta deschisă. Dar nu apuci să faci nici cinci pași, că te și prinde Marian.
-Da, am zis că nu mai fac asa, dal sunt doal un pui si îmi pațe să mă pimb. Cale e pontul?
-Mai ai conserve dintr-alea bune? De vită?
-Mai am doal tei.
-Și nu vrei să mai ai „doal una”?
-Nu, că am păpat azi, nu mai mi-e fomiță.
-Nu să halești tu, vițelule! Să-mi dai mie două. Ca să-ți zic pontul.
-Nu-l asculta, Iancule, te păcalește iar cu ceva.
-Cine te-a introdus în discuție, câine negru? Vezi-ți de păzitul caprei, că Iancu e băiat mare acum. Zi, pui de câine, vrei pont sau nu vrei? Că n-am timp.
-Vleau, dal eu țe mai pap mâine si poimâine?
-Atunci o să rămăi curios și cu burta plină. Pa!
-Nuuu, stai! Bine, bine, îti dau. Zi-mi pontul.
-Fii atent aici, eu sar pe clanță să-ți deschid poarta și tu ieși să te plimbi nestingherit.
-Păi e Malian acasă, mă pinde imediat.
-Ai văzut vreodată filme americane? O să fii exact ca un fugar d-ăla de-l urmărește poliția și apucă să treacă granița, iar polițiștii se uită neputincioși fără să calce dincolo de frontieră.
-De țe?
-Pentru că n-are voie să iasă din curte.
-Si dacă iese?
-Păi dacă iese, sun eu la poliție. Deci dacă nu iese, scap de tine, dacă iese, scap de el.
-Bravo, Iancule, uite pentru ce prostie ai rămas fără conserve. Ți-am zis că iar te fraierește. Cu mine aici, nu o să ieși tu din curte.