Sunt, de fel, foarte tolerant cu oamenii proști, până la urmă niciunul dintre ei nu și-a dorit să se nască așa. Doar că, pe parcursul vieții, chiar imbecili fiind, ar fi putut face un minim de efort cât să-și antreneze măcar neuronii ăia puțini și leneși. Dar n-au făcut-o, s-au complăcut cu situația lor și au preferat să rămână comozi în întunericul prostiei lor.

În vreme de pandemie, prostia s-a transformat în nesimțire, atunci când neghiobi care respiră singuri doar din norocul că respirația e un gest reflex au contrazis medici și și-au etalat imbecilitățile pe internet, buchisind cu greu cu degețelele, pe telefoane inteligente, aberații greu de imaginat.

Aceiași proști au aflat de la idolii lor despre convenția de la Oviedo, oraș de care nu auziseră vreodată, dar care le suna lor bine și le era util în a-și argumenta tâmpeniile debitate. Și s-au apucat idioții să umple Facebook-ul de comentarii legate de Convenția de la Oviedo, de te minunai văzându-l pe Costache de n-a realizat nimic în viața lui, cum îți explică despre convenții, despre drepturi și despre libertăți.

„Dictatură” strigau cu toții în cor, încurcați cumva de o mască, o bucată de material ce trebuia purtată peste nas și peste gură, crezându-se că masca te proteja de virus. Al naibii paradox… să urli în centrele orașelor că-i dictatură, fără ca nimeni să te deranjeze, să poți posta pe Facebook că-s pline măștile cu viermi și cipuri, fără ca cineva să-ți bată la ușa și să te ducă la beci, așa cum s-ar fi întâmplat cu adevărat într-o dictatură. Ce exemplu de democrație poate fi mai bun decât însuși faptul că proștii pot spune orice prostie vor, fără ca cineva să le interzică asta?

În vreme de război, prostia a căpătat forme de dezumanizare, indivizi cu creierul cât o nucă searbădă devenind mari istorici absorbind cu creierul lor uscat ca un burete, cu nesaț, seva de informații livrate de aceiași idoli ai lor.
Noi comentarii au fost preluate de imbecili și viralizate pe internet, întrebându-se „istoricii” de ce le pasă unora de ucrainieni, când ei ne-au furat Bucovina, au interzis limba română, au blocat nu știu ce navă plus alte orori împotriva poporului român.

Cât de dezumanizat să fii, cât de dobitoc, cât de idiot, să privești imagini cu niște copii refugiați în guri de metrou, cu mame plângând ținându-și pruncii în brațe, cu tați lăsându-și copiii fără să știe dacă îi vor mai vedea vreodată, iar ție să-ți fugă gândul la ce au făcut de-a lungul istoriei oameni care nu au nici cea mai mică legătură cu cei care trăiesc acum adevărate tragedii?

Cum stai tu, dobitocule, la căldurică, în vreun fotoliu, și debitezi astfel de comentarii?
Fii fericit că nu știi cum e zgomotul gloanțelor șuierându-ți pe lângă țeastă, fii fericit că, deși ești incredibil de prost, poți dormi liniștit noaptea.

Nu ți-e oare rușine de tine, când te gândești că ai ajuns la o vârstă și totuși ești încă suficient de prost încât să nu poți debita nici măcar un comentariu de unul singur, ci trebuie să-l copiezi și pe ăla?
Genul ăsta de prostie, prostia care face rău, nu o mai tolerez, am ajuns să-mi fie scârbă de asemenea proști. Proști și răi, oameni care și-ar vedea vecinul înecându-se și l-ar privi satisfăcuți, aducându-și aminte că, mai demult, când i-au cerut o cană de zahăr nu a vrut să le dea, deși avea, așa că de ce l-ar ajuta ei acum?
Proștilor! Măcar acum sunteți și voi cuiva utili. Niște idioți utili.

Filmulețele care apar din Ucraina sunt pentru voi fake-uri, voi nu credeți. Culmea, voi credeți că-s fake-uri pentru că vă spune asta o videochatistă, una pe care ați plăti-o să o priviți introducându-și diferite obiecte prin locuri ferite, în timp ce geme mimând că are orgasm în timp ce cardul vi se golește ușor. Nu a avut, proștilor, orgasm, doar v-a mințit pentru a vă lua banii. Abia ăla e fake.