Pe cât de des e folosit cuvântul „prost” în viața de zi cu zi, în limbajul uzual, pe atât de rar e utilizat în exprimări publice. Ne ferim de acest cuvânt și îl înlocuim, din amabilitate ori din teamă, cu sinonime mult mai blânde de genul „naiv” sau „credul”. E nedrept, totuși. Deși sunt sinonime conform Dicționarului Explicativ, aceste cuvinte sunt destul de departe de adevăr, căci prin naiv sau credul se înțelege că se face vorbire despre o persoană care, din anumite motive, cred lucruri foarte ușor, uneori le dau mai departe, dar fac asta din simpla culpă de a fi incapabili să discearnă între fals și realitate.Ba chiar același DEX ne spune că naiv înseamnă lipsit de experiență și de prefecătorie, simplu natural, sincer.

Așadar, traducând „prost” cu „naiv”, iar mai apoi căutând sinonim pentru „naiv”, ne cam îndepărtăm de „prost” și ajungem la „sincer”.  Oamenii ăștia, naivii, sunt cei pe care nu prea te poți supăra, de aceea nici nu am să scriu despre ei.

Am trecut în pandemie peste multe lucruri făcute de proștii pe care îi am în lista de prieteni, uneori îmi erau foști colegi de școală pentru care purtam un oarecare respect, mi-era chiar jenă să le zic ceva, înghițeam doar în sec și treceam peste postările lor în care își etalau gradul de prostie.

„Uite și la Ionică, de ăsta chiar nu știam că e prost așa” îmi spuneam în gând când citeam vreo postare a unui alt cunoscut. „Ăsta chiar părea băiat isteț”, îmi ziceam cu o oarecare formă de regret, observând că până și Gigel e mai prost decât îl cunoșteam. Ca să nu mai zic de cei pe care îi aveam în listă și despre care știam foarte bine că sunt deosebit de îngrămădiți, dar îi acceptam din varii motive, fie îmi erau vecini, vechi cunoștințe sau, deși trist, uneori rude.

Am trecut totuși cu multă toleranță peste toate astea și i-am păstrat în lista mea de prieteni, dar realizez acum că și asta e o formă de ipocrizie, anume de a fi prieten cu cineva deși tu îl consideri deosebit de prost și nu ți-ai dori niciodată compania lui în viața reală.Acum, de când cu acest război, observ că astfel de proști, care de multe ori îmi provocau milă, s-au transformat în veritabili ticăloși, oameni lipsiți de scrupule și, desigur, incredibil de proști. Nu-i mai pot tolera, nu îi mai suport. Nu vorbesc de acei naivi sinceri, că n-am să mă supăr vreodată pe tanti Viorica de la magazinul din cartier, pe care o salut cu același zâmbet și drag de fiecare dată când intru să cumpăr ceva, că distribuie un articol alarmant în care se face referire la viermii din măști ori alte asemenea enormități. Tanti Viorica e sinceră și mi-e dragă așa cum e.

Dar pe proștii ăia periculoși, importanți, care emit judecăți de mare valoare, nocivi… pe ăia nu-i mai suport.

Ca un exemplu, nu mai departe de aseară, o astfel de amibă, că nu-i pot spune altfel, și-a strofocat creierul și a postat un link către niște camere live din Kiev, cu titlul „HAI SĂ VEDEM MANIPULAREA” întrebând cu un aer de superioritate: „unde e războiul? Unde-s răniții, la ce spital? Unde sunt morții?”Motiv foarte bun pentru ca alți prostovani să fie atrași de postare ca muștele de căcat și să se hăhăie împreună.

Mi-a venit să-i răspund într-o română populară unde-s răniții și morții, dar m-am abținut. I-am lăsat totuși un comentariu, în care am accentuat cât e de isteață și cum ea, doar ea, a reușit să deconspire manipularea la care au pus umărul servicii secrete, șefi de state etc. S-au chinuit oamenii ăia să regizeze atâtea explozii, au dărâmat atâtea clădiri, au pus atâția oameni să părăsească Ucraina și să umple gările și vămile în încercarea de a fugi, dar, cumva, au uitat să monteze niște imagini care să fie rulate în buclă ca și când ar fi live, în care să se vadă numai bombe, explozii, răniți și morți, pentru ca ea, vigilenta, să nu îi prindă cu minciuna.

De fapt erau niște camere live, la ora 20, în Kiev, și într-adevăr părea liniște. Cu toate astea, amiba se putea întreba de ce în mijlocul unei piețe dintr-o capitală, la ora 20, nu era țipenie de om. Dar nu a putut, fiind un om mult prea prost.

Desigur, dreptul la liberă exprimare îl are oricine, așa cum și eu am dreptul să consider că cineva deosebit de prost nu mai are ce căuta în lista mea de prieteni și nu mai am de ce să mă intoxic cu imbecilitatea unora. Așadar, dacă nu te mai vezi la mine în lista de prieteni, înseamnă că te consider un om exagerat de prost și de aceea te-am șters. Sigur că mă pot înșela, nu înseamnă neapărat că ești prost, ci doar că așa consider eu. În realitate aș putea fi eu ăla prostu’, deci nici în cazul ăsta, niciunul dintre noi doi nu ar pierde nimic.

PROST= lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. (DEX)