Încheiată fiind vacanța la ski, am pornit spre Polonia cu gândul de a vizita Auschwitz. Am văzut cam toate filmele legate de Holocaust, pe locul 1 rămânând pentru mine „Lista lui Schindler”, un film pe care dacă nu l-ați văzut deja, vi-l recomand.
Din Austria am intrat în Cehia și am făcut o scurtă oprire în orașul Brno, un oraș cu un centru istoric impresionant. După câteva ore de mers, am ajuns în Oświęcim, orașul polonez în care se află cele două lagăre, Auschwitz I și Birkenau. Am ajuns seara târziu în Oświęcim și primul lucru pe care l-am simțit a fost un miros puternic de încins. Aș descrie mirosul ca fiind cel de saboți de tren încinși, însă nu sunt convins de la ce venea, mai ales că l-am simțit apoi și în alte orășele prin care am trecut în drum spre România.
Am intrat pe site-ul muzeului și am citit că putem opta pentru o vizită cu ghid (contra cost) sau putem vizita de capul nostru, gratis. În ambele situații, scria că e necesară o rezervare pe site, chiar și pentru intrarea gratis eliberându-se niște bilete de intrare online. Am optat inițial pentru varianta cu ghid, dar singura limbă disponibilă, pentru a doua zi, era poloneza, deci nu ne-ar fi ajutat cu nimic. Locurile cu ghid în limba engleză erau ocupate, iar ghid în limba română nu este disponibil. Am căutat în zadar pagina de rezervare a locurilor fără ghid. Site-ul mi s-a părut foarte slăbuț. Am întrebat gazda și mi-a spus că va trebui să mergem la muzeu de la ora 7.30 pentru a prinde locuri.
A doua zi dimineață, la 7.30 eram în fața porții de intrare, iar de la o gheretă ni s-au eliberat tichetele. Am cumpărat un ghid în limba română și am intrat în muzeu pe poarta principală, cea cu inscripția în germană „Munca te va elibera”.
Vremea cețoasă și rece ne-a făcut să intrăm și mai mult în atmosfera și așa rece de acolo. E greu de descris în cuvinte sentimentele care te încearcă vizitând acele locuri. Am intrat, rând pe rând, în toate blocurile care puteau fi vizitate, ieșind din fiecare profund impresionați. Obiectele personale ale prizonierilor, ochelarii, bagajele, încălțămintea și câteva tone de păr uman, ce a aparținut prizonierelor, erau toate expuse.
Blocul nr. 11 este cel în al cărui subsol se aflau celulele condammnaților la moarte, iar lângă acesta zidul unde erau executați.
Am ieșit din Auschwitz I impresionați, imaginându-mi câți oameni au suferit acolo. Cu toate astea, probabil fiind oarecum pregătit psihic după cât ma documentasem despre acel loc, pot spune că am simțit oarecum că vizitez un muzeu, cu multe amenajări moderne care mai tăiau puțin din impresia de lagăr autentic.
Am plecat apoi spre Auschwitz-Birkenau. Aici au fost reconstruite câteva barăci în care locuiseră prizonierii, în rest, locul rămăsese așa cum fusese el în realitate. Deși citisem că la Birkenau nu prea ai ce vedea, doar un câmp enorm cu multe fundații de barăci, majoritatea fiind distruse, pot spune că locul ăla m-a cutremurat. Ajuns pe peronul pe care se făceau trierile, acum pustiu, mi-am putut imagina freamătul de acum aproape 80 de ani.
Am plecat de acolo cu gândul la cât suntem noi de fericiți și la cum, de multe ori, nu știm să prețuim ce avem. Sănătatea și libertatea. Ne facem griji că nu avem bani și alte lucruri materiale, uitând să ne bucurăm de fiecare clipă de viață.
Lasă un răspuns