Îl întrebam pe un şofer dacă are obiecțiuni de făcut cu privire la sancțiunea pe care tocmai i-o dădusem când un troleibuz a oprit în dreptul nostru iar conducătorul acestuia ne-a zis că un bărbat a început să împartă pumni în stânga şi în dreapta printre călători.

Am urcat în troleibuz şi mi-a fost indicată persoana agresivă. I-am cerut cartea de identitate şi am primit o serie de înjurături, cele mai frecvente făcând referire la mama mea.

După multe rugăminți şi refuzuri de a se legitima, l-am scos afară din troleu şi am continuat discuțiile pe trotuar. Pentru că nu a fost chip să îl convingem cu vorbă bună să ne spună datele de identitate, i-am zis că îl vom conduce la sediu, moment în care a luat-o la fugă. Nu era foarte tânăr, aşa că l-am prins foarte repede. Când am pus mâna pe el, s-a smucit şi a devenit violent, amenințând că mă va lovi dacă îl mai ating. Jetul sprayului l-a nimerit din plin şi acum stătea căzut pe trotuar, cu mine peste el, iar înjurăturile lui deveniseră răcnete care atrăseseră o mulțime de oameni. Unii priveau pur şi simplu, alții filmau cu telefonul mobil. Toți comentau cât de brutali suntem şi ce îi facem bietului om. I-am pus cătuşele şi l-am urcat în maşină, ajutați fiind de şoferul pe care tocmai îl amendasem şi care văzuse tot ce s-a întâmplat. Pe drumul spre sediu au continuat înjurăturile. Ne repeta că nu ştim cine e el şi că ne va dezbrăca de uniforme. Avea dreptate, chiar nu ştiam cine e, pentru că refuzase să ne spună.

Am ajuns la secție cu omul înjurând şi strigând că îl dor mâinile de la cătuşe.
Dispecerul, polițist vechi, cu experiență, ne-a întrebat ce a făcut omul. I-am explicat ce făcuse în troleibuz iar mai apoi cu noi.
-Mă, voi, ăştia tineri, nici nu ştiți să puneți problema! Dacă l-ați fi făcut din vorbe, nu mai ajungeați să vă înjure, să vă tăvăliți cu el pe jos, cătuşe…trebuie să ştii cum să îl iei pe om, să îi găseşti punctul sensibil.
Nu am apucat să-i spun că ştim şi noi d-ăstea, dar cu omul ăsta chiar nu s-a putut, că deja colegul nostru era la omul recalcitrant şi îl întreba:

-Ce-ai pățit nea’? De ce eşti aşa cătrănit? Ia spune, ce s-a întâmplat? Cine te-a supărat aşa?
-Ce să pățesc, domne’? Sunt şi eu supărat…
-Păi de ce? Ce te-apasă?

Eu şi colegul meu eram uimiți văzându-l pe om pentru prima oară purtând un dialog, fără să înjure. Se părea că noi chiar nu ştiuserăm să îl luăm cu frumosul, deşi încercaserăm toate variantele. Pentru prima dată, s-a uitat cu nişte ochi blajini la colegul nostru experimentat şi l-a întrebat:
-Domne’, dumneata ai o mamă care te-a crescut?
-Da, am.
-Şi mai trăieşte?
-Da.
-Atunci să-mi bag p…-n mă-ta!