În cei 10 ani petrecuți la Poliția Rutieră, am văzut morți mai mulți decât ar trebui să vadă cineva vreodată. Și nu în sicrie, ci pe asfalt. Zdrobiți, târâți, sfârtecați, decapitați, dezmembrați, arși, rupți etc.
Pentru că lucram numai în oraș, cele mai multe accidente erau cauzate de traversarea neregulamentară a pietonilor. De fapt și statistic asta era cauza principală a accidentelor. De obicei, persoanele surprinse și accidentate ca urmare a traversării neregulamentare erau persoane vârstnice, fiind clar că acestea nu mai au reflexele și rapiditatea de mișcare din tinerețe.
Din acest motiv, se organizau multe acțiuni pe această linie. Erau acțiunile care îmi displăceau cel mai mult. De ce? E simplu:
Persoanele vârstnice care traversează neregulamentar sunt, în majoritatea cazurilor, pensionari cu venituri foarte mici, pentru care o amendă, fie ea mică pentru traversare, reprezintă un efort financiar enorm.
De multe ori când o astfel de persoană îmi înmâna buletinul, îi vedeam și cuponul de pensie. Cât ai fi de dur și de exigent, e foarte greu să-i dai amendă cuiva care are mare nevoie de bani, probabil chiar pentru medicamente. Latura umană îți învinge latura profesională.
După o astfel de acțiune, ajungeam la sediu cu un teanc de avertismente scrise. Aș fi putut da și doar avertismente verbale, dar nu aș fi putut să justific ce am făcut 8 ore la serviciu. Așa că alegeam să dau avertismente scrise. Ce e un avertisment scris? E un fel de dojenit cu degetul, un fel de „să nu mai faci așa!”.
Ce finalitate are un astfel de proces-verbal? Din experiență vă spun că are efect zero.
Adică eu mă făceam că muncesc, iar pietonii „drastic” sancționați se făceau că au înțeles și că pe viitor nu vor mai traversa aiurea. Asta până când erau iar observați de către un polițist și din nou avertizați.
De multe ori mi s-a întâmplat să mi se spună că „alt polițist mi-a dat avertisment pentru asta”, dumneavoastră de ce doriți să mă amendați? Mi se confirma astfel că avertismentul primit anterior nu avusese niciun efect.
Și mă întorceam apoi la morții de pe șosele. De multe ori m-a cuprins un sentiment de vinovăție, uitându-mă la câte un cadavru acoperit cu folie și întrebându-mă dacă nu cumva îi dădusem și lui un avertisment. Pentru că, gândind cu creierul deconectat de inimă, realizam că o amendă greu de plătit l-ar fi făcut pe viitor să aștepte culoarea verde sau să mai facă 50 de metri până la trecerea de pietoni. Până la urmă, polițiștii rutieri pentru asta sunt plătiți, asta e meseria lor, să aplice legea și să o facă în mod nepărtinitor.
Dacă polițiștii de la București l-ar fi amendat pe un tânăr, nu s-ar fi facut atâta tam-tam. Dar în lege nu scrie că persoanele peste o anumită vârstă pot trece pe roșu.
În plus, citind comentariile de la știrea cu bătrâna amendată, mă întreb, și mi-aș dori să vă întrebați și voi, de câte ori ați înjurat la volan văzând un bătrân traversând aiurea?
Din păcate, în situația actuală, în care Poliția Română este zdruncinată, orice articol pe acest subiect atrage mii de distribuiri și, implicit, trafic pe site-urile de presă, mai interesate de asta decât de adevăr.
Zic asta pentru că, în cazul în care se dorea, s-ar fi putut afla ușor că doamna Mariana, o doamnă decentă și cu mult bun simț, după cum am văzut în video, trecuse pe roșu, printre mașinile care treceau cu viteză.
Tocmai de aceea nici nu a protestat, deoarece știa foarte bine ce făcuse. Doar că un trecător cu spirit civic s-a gândit să facă el o filmare faină, scoțând din gura femeii ce voia el să audă. Și atât a lipsit pentru un nou val de repulsie la adresa polițiștilor.
Doar că treaba nu a stat deloc așa.
După ce am văzut filmarea, aș putea spune că doamna Mariana e norocoasă. Iar amenda aia nu înseamnă nimic pe lângă ce ar fi putut păți.
Și mai sper ca pe viitor să nu mai plătească amenzi, asta pentru că va traversa regulamentar.