Se întâmpla pe 22 februarie 2016, știu data pentru că am căutat mesajele din telefon, nu că aș avea o memorie chiar atât de bună, deși nu uit deloc repede. Telefonul îmi suna non-stop, cam toate televiziunile dorind să mă invite la vreo emisiune, lucru pe care eu nu-l doream, cu atât mai puțin la vreo emisiune de can-can. Ba mai mult, niciodată nu mi-a plăcut să apar la tv, de aceea am fost atât de rar și doar când am considerat că ar fi ok. Așa că refuzam cât de amabil puteam, explicam că nu-mi doresc să apar la televizor, că nu sunt genul și că nu m-aș simți confortabil. Între noi fie vorba, nici nu-s făcut pentru așa ceva și vorbesc destul de greu în fața camerei. După un apel la care n-am răspuns, am primit mesajul de mai jos. Apoi un nou apel. Ca să nu mint, nu o să spun că până la urmă m-a sunat dl Sabagh personal, deși, vag, așa îmi amintesc, că am vorbit direct cu el. În orice caz, țin minte că, după ce i-am refuzat invitația la emisiune, a insistat și a ținut să-mi spună cât de mult mă apreciază, atât el, cât și toți din redacție și că ar fi păcat să nu mă duc pentru că va ieși ceva fain. Îmi amintesc detaliile astea pentru că m-a lăsat mască ce a urmat, mai ales că pe vremea aia nu eram obișnuit cu lucrurui d-astea. De atunci până acum am mai pățit asta de multe ori și acum mi se par lucruri amuzante. În seara aceleiași zile în care primisem mesaj și fusesem sunat, domnul Sabbagh a postat textul ăsta, cu referire directă la mine. Era la doar câteva ore distanță de momentul în care mă ruga să merg la el la emisiune. Așa că…ăsta-i omul! Și ca el sunt mulți alții, nu-i singurul care a procedat așa.