După ce m-am angajat, așteptam cu nerăbdare să treacă trei luni. Așteptam asta din două motive: primul pentru că era iarnă și înghețam zilnic pe stradă până eram vânăt, iar al doilea, mult mai important pentru mine la vremea aceea, pentru a putea să-mi fac un credit.
De ce aveam eu nevoie de un credit la vârsta de 20 de ani? Dacă m-ați întreba acum, aș răspunde fără ezitare: de prost. Și îmi veți da dreptate.

Aveam nevoie de un credit pentru a-mi cumpăra o mașină. Cunoșteam și pe cineva la o bancă, „aveam un băiat”, care s-a oferit să mă ajute cu toate cele necesare. Cu mintea de acum, realizez că omul avea tot interesul să acorde cât mai multe credite, de aici și bucuria lui de a mă „ajuta”.
Un alt „consultant bancar”, căruia i-am spus de am de gând să fac, a fost tata. Când i-am zis că vreau să scot zece mii de euro pe care să-i înapoiez în zece ani, s-a uitat la mine lung și, fără să facă vreun calcul ori vreo analiză financiară complexă, mi-a zis: „bă, tu ești prost?”

Eu nu mă gândeam decât că voi avea propria mea mașină, pe care o voi spăla și curăța zilnic. Mă gândeam cum îmi voi pune eu lucrușoarele mele acolo în torpedou, unde voi avea acces numai eu.
Au trecut cele trei luni și intrasem deja în posesia adeverinței de venituri, așa că am dat fuga și am făcut tot ce era necesar pentru a primi creditul. În ziua în care am fost sunat că pot merge să ridic suma, m-am dus cu un prieten și am luat cu mine o borsetă ascunsă sub bluză. În viața mea nu avusesem atâta bănet. Am ieșit din bancă uitându-mă stânga-dreapta și așteptându-mă ca orice om care se apropia de mine să scoată un pistol și să-mi spună să scot tot ce am la mine.
Găsisem și mașina deja, un Golf 4 din 2002. Nu, nu e gluma aceea cu Golf 4, chiar Golf 4 mi-am luat. Cel care se vede în poză. Eram în 2007, deci avea doar 5 ani, era o mașină faină la vremea aia.
Ba chiar am auzit câteva zvonuri printre cunoștințe care spuneau „ia, uite, ce bine o fi la circulație, ăsta abia a terminat școala și uite ce mașină are deja”. Ce nu știau ei, și nici eu nu realizam de fapt, e că mă așteptau zece ani de plătit rate.
Tot din aceiași bani mi-am cumpărat atunci un calculator, un birou și niște cd-uri cu jocuri pe care nu aveam să le joc niciodată.

Faină era mașina… nici nu-i auzeai motorul. Eram bucuros că stătea la ralanti. Am spălat-o în a doua zi. Și în a treia. Apoi după o săptămână. Mi-am dat seama apoi că pot menține curățenia și mai mult, așa că o curățam o dată pe lună. Apoi la două luni.
Reușisem să-i pătez iremediabil un scaun, în parbriz sărise o pietricică, câteva zgârieturi apăruseră pe portiere. Nu mai era cum am luat-o.
Și totul se schimba cu trecerea timpului, doar ratele veneau lunar, în aceeași zi, dar nici ele nu rămâneau la fel, că euro avea prostul obicei să crească încă de pe atunci.
Golful meu era acum o mașină banală, torpedoul era plin cu asigurări vechi și alte hârțoage, prin spate zăceau câteva bidoane goale, iar punctul de pe parbriz „plecase” și se transformase în ditamai crăpătura.
Era frustrant ca un sfert din salariu să îl duc la bancă, mă durea. Am vorbit cu casierul și l-am întrebat dacă nu există posibilitatea de a-mi opri rata direct din salariu, dar mi-a spus că nu prea merge. Timpul avea să-l contrazică, pentru că-n anul tăierilor salariale, nu am mai putut achita rata. Se adunaseră două luni deja, trei, patru, apoi jumătate de an.
Într-o zi, am găsit în poștă ditamai teancul de hârtii. Era de la executorul judecătoresc. Fusesem executat silit, iar banii îmi erau opriți în fiecare lună din salariu. Deci s-a putut până la urmă.
Mi se oprea o sumă mai mică decât avusesem rata, dar perioada crescuse mult și cu tot cu costurile executării aveam de plătit cam tot atât cât aveam la început, deși plătisem deja rate vreo 4 ani.
Golful îl vândusem, deja mă mânca de bani și nu mi-l mai permiteam.
În 2016, după publicarea volumului „Flash-uri din sens opus”, m-am dus la sediul firmei care mă executase și am achitat integral datoria, mai erau vreo 4000 de euro de dat. Astă după 9 ani de plătit. Dacă mi-ați cumpărat cartea, să știți că ați contribuit la ieșirea mea din rahat și vă mulțumesc.

Așadar, dacă aveți nevoie de sfaturi financiare, despre cum să vă gestionați veniturile, îmi puteți scrie în privat și vă ajut cu mare drag, observați cât de bine m-am priceput la viața mea.
Lăsând gluma la o parte, deși tot ce am scris mai sus e real 100%, nicidecum o glumă, vreau să vă prezint o aplicație românească ce vă poate ajuta să nu faceți greșelile pe care le-am făcut eu.
Aplicația îți calculează scorul de credit gratuit, pe loc și fără să fii nevoit să mergi la bancă.
Am testat-o și eu aseară și am aflat că am un scor bun și, lucru care m-a bucurat, nu mai figurez în Biroul de Credite ca un rău platnic ce-am fost.
Totodată îți spune câte interogări s-au făcut în numele tău și cum au influențat scorul de credit​
Centralizează toate instituțiile de la care ai luat vreodată un credit și îți arată statusul împrumuturilor, dacă ai mai rămas cu conturi deschise, dacă plățile și datele tale au fost înregistrate corect la Biroul de Credit, ca să nu ai probleme pe viitor etc.
Îți calculează gradul de îndatorare pentru a vedea dacă acesta îți permite să mai accesezi un nou credit (gradul de îndatorare maxim este de 40%)

Poți intra în comunitatea Volt de oameni info­rmați și educați fin­anciar, poți să shar­e-uiești evoluția sc­orului tău FICO, dar și alte informații cu prietenii tăi.
Poți accesa împrumut­uri sau alte produse financiare (bancare sau IFN) direct din aplicație.
Ca sfat personal, nu vă îndatorați dacă nu aveți nevoie cu adevărat!

Dacă ești curios să afli sco­rul tău de credit, precum și alte inform­ații, poți accesa link-ul de .