Postarea de aseară a adunat peste 23.000 de reacții și aproape 2.000 de comentarii.
Ies cu ușurință în evidență comentariile pline de hate, cele mai multe venite de la cei care nu pot mai mult și care nu au realizat mare lucru în viață. De la ciurli-burli, ca s-o zic pe șleau.
Și nu, nu o zic așa doar pentru a-i denigra pe cei care s-au apucat să mă facă în toate felurile, să-mi spună că nu merit mai mult, că sunt o mizerie, că ar trebui să zic sărut mâna pentru salariul pe care îl am etc. Ci o zic pentru că e de ajuns să iei un asffel de comentariu la întâmplare, să intri pe profilul celui care l-a scris și să observi. Vei fi fascinat de monumentul de prostie pe care îl vei dezveli precum o statuie la inaugurare.

Mi se pare că toate aceste comentarii ar putea constitui un caz de studiu pentru psihologi. „De ce oamenii care nu sunt în stare de nimic își doresc ca nici alții să nu facă mai nimic cu viața lor?”

Se poate ușor observa că toate acele comentarii, fără excepții, sunt scrise greoi, într-o limbă română stricată. Cu toate astea, un astfel se agramat îmi explică cum nu înseamnă nimic că am scris o carte și că asta ar fi putut să o facă oricine. Am fost tot timpul modest, poate mult mai modest decât ar fi trebuit, și nu am considerat nicio clipă că aș fi scris vreo operă literară de valoare. În continuare sunt conștient de asta. Am scris niște cărți simpluțe, cu limbaj ușurel, accesibil oricui, dar cu mult umor și multă cursivitate. Ba mai mult, editorul nu prea a avut unde interveni pe manuscrisul meu pentru că scriu corect gramatical, greșeli au fost, dar destul de rare, iar unde s-a dorit să se intervină pe text nu am fost eu de acord.

Așa că, lăsând modestia la o parte, pot afirma că cineva care nu poate scrie corect nici măcar un comentariu nu va putea scrie în veci vreo carte, poate doar în mintea lui, căci omul cu ceva minte are mereu îndoieli, dar prostul tare plin e de el și mereu are certitudini.

Cu smarphone-ul de pe care lasă comentarii cumpărat în rate, mă ceartă internautul că îmi doresc mai mult, în timp ce el lucrează pe mult mai puțin, de parcă îl țin eu de mâini să nu facă altceva.
Gigel de pe șantier mă injură și el și îmi explică în ce condiții lucrează, Ionică de la volanul de camion mă dojenește, iar măturătorul de pe scară mai că m-ar bate când aude ce salariu am și totuși nu îmi convine. Iar după ce le răspund, mă acuză că nu le respect munca și că îi jignesc.
Îmi amintesc, atunci când nu învățam, că o profesoară ne spunea că „cineva trebuie și să facă pantofii altora”. Era modul dumneai de a ne impulsiona să învățăm.

Așa că, le transmit șoferului de camion și măturătorului că orice muncă e nobilă și demnă de respect, dar nu e bătută în cuie, iar în cazul în care consideră că pot face mai mult, sigur nu-i obligă nimeni să conducă sau să măture. Iar dacă le place sau dacă nu pot mai mult, să rămână acolo căci lumea îi va respecta atâta timp cât nu fură, dar să-i lase măcar pe alții să facă ceva mai mult cu viața lor, dacă asta își doresc. Nu de alta, dar nu am auzit vreodată un șofer de camion să-i spună fiului „Învață, fiule, dacă vrei să ajungi ca mine, șofer de camion”.

Ba mai mult, pentru a deveni șofer, ai nevoie de permis categ C și ceva atestate. Nu îți trebuie nici măcar BAC-ul. Dar observ că unii își doresc egalitatea din comunism. Eu nu. Eu nu mi-aș permite să iau la rost un medic că are salariul mai mare decât al meu. Dar nici nu mai accept să mă certe Gogu cu trei clase.

Am observat că mulți își fac și griji pentru mine și mă avertizează că în privat nici măcar acei 5000 de lei nu-i voi putea face. M-a amuzat asta, ce grijulii sunt ei cu mine, probabil se raportează la ei.


Muncă, muncă, muncă! Numai așa veți ajunge ceea ce doriți, comentariile cu hate la adresa lui Godină nu vă vor plăti ratele, nu vă vor duce mai sus și nu vă vor mări salariile.
În schimb, îmi vor face mie trafic pe pagină și iată cum voi face eu bani, tocmai pe ura voastră. 😀
Spor să aveți!