Am mai scris de câteva ori asta, dar azi simt nevoia să repet: pe această pagină sunt singurul care postează și am să scriu întotdeauna exact ce gândesc.
Am să laud pe cineva atunci când voi simți asta, nu când mi se va cere (așa cum mi se cere des) și nu am să mă feresc în a critica pe cineva atunci când consider să fac asta.

Nimeni nu mă plătește pentru ceea ce scriu și nimănui nu i-am cerut vreun ban pentru a avea acces la ceea ce scriu, așadar faptul că unii îmi comentează „gata, de azi nu te mai urmăresc” mă lasă rece. Nu trăiesc din like-uri pe Facebook. În plus, prefer să citesc 100 de comentarii inteligente, decât să adun mii de comentarii în care unii bat câmpii sau înjură ca birjarii.

În opinia mea, o bună metodă de a menține pagina cât mai calitativă este aceea de a scrie texte despre care știu dinainte că îi vor face pe unii să dea unlike paginii.
Așa cum am făcut aseară cu postarea despre Mălin Bot. Am mai zis că nu-mi place personajul și o repet.
Nu îl consider în niciun caz jurnalist, nu îmi place ceea ce face și aș refuza oricând să particip la un eveniment la care ar participa și el.

Văd că unii numesc curaj circul pe care el îl face. Să te agăți de indicatoare pe stradă, să îndemni oamenii să împingă gardurile și alte scenete penibile, toate pentru a avea apoi subiecte de postat  pe youtube, pentru bani, mie nu mi se pare niciun curaj, ci o impostură grosolană.
Îmi mai scriu unii că e păcat că ne certăm, că mai bine ne-am întâlni și am discuta, că suntem de aceeași parte a baricadei și că ducem aceeași luptă.
În primul rând, nu mi-am permis niciodată să mă consider vreun luptător. Faptul că mai scriu câte ceva pe Facebook, că mai iau câte o poziție sau că mai ironizez vreo situație din cotidian, nu mă face să fiu vreun luptător. Luptători au fost în Războiul de Independență, în Războaiele Mondiale sau în 1989. Luptător e Traian Berbeceanu. Luptători sunt cei care luptă cu boli grave.
Ăia oameni curajoși. Așa că nu mă considerați pe mine luptător. Sunt împotriva nedreptății, proștilor cu funcții de conducere, mârlăniei,  grobianismului, imposturii. Dar când scriu despre astea, deși îmi asum unele riscuri, o fac din vreun fotoliu bând vreo cafea, nu vă închipuiți că-s cu sabia în mână și plin de răni și cicatrice. Da, știu că sunt luat la ochi și că sunt așteptat la cotitură să fac vreo eroare. Dar cam atât. De aici până a fi vreun luptător e cale lungă.
Am fost și eu la proteste, atât în Brașov cât și în Piața Victoriei. Nu am făcut din asta un act de bravură și nici nu am încercat să fac pe cineva să i se simtă dator lui Godină că a ieșit la protest. Am ieșit când am vrut, n-am ieșit când n-am vrut. Simplu.

Aaa…și ca să nu uit, nu cer nimănui recunoștință nici pentru ceea ce scriu și nu cer nici bani.
Acestea fiind spuse, dacă sunt persoane care apreciază acțiunile acestui „jurnalist”, care mă apreciază și pe mine, aflați că nu sunt interesat de aprecierea voastră. Chiar nu ar trebui să vă aducă nimeni argumente pentru a vedea cât de ușor sunteți de dus de nas. Ar trebui să vedeți asta singuri. Într-o țară în care zilnic sunt mediatizate cazuri grave de copii bolnavi cu nevoie urgentă de bani, stați și donați bani unui vlăjgan în puterea vârstei și apt de muncă. Cum v-a prostit în halul ăsta? Cum să stai să ningă pe tine? Aș crăpa de rușine să mă aburească cineva în așa hal încât să mă facă să îi donez bani ca să mă uit la circul ieftin pe care îl face.
Uitați-vă numai la printul de mai jos, comentariu lăsat aseară la mine pe pagină, în care spune că sunt controlat de Dragnea prin șefii DIPI. Trist e că unii chiar vor crede ce a vomitat ipochimenul ăsta aici.
De aceea vă rog să mă mai comparați cu acest personaj atunci când mă veți vedea pe mine cocoțat pe vreun indicator cu câțiva jandarmi trăgând de mine sau când voi posta eu vreun cont unde să vă cer să îmi faceți mie donații.
Până atunci, vă rog să eliberați pagina, încolonați frumos către al vostru guru.

P.S. Pentru jurnaliștii, persoanele publice și alții cu vizibilitate mare în spațiul public: nu îmi mai scrieți în privat să îmi spuneți câtă dreptate am cu referire la Mălin Bot. Nu sunteți cu nimic mai presus, din moment ce îl cunoașteți foarte bine, șusotiți pe la colțuri, dar nu vă spuneți părerea public pentru că știți că veți fi terfeliți câteva zile de hoardele lui de comentatori pătimași care atacă cu mai multă ură dacă te iei de idolul lor, decât dacă le-ai fi zis ceva de propriile mame.