Încă de aseară, primesc întrebări despre cum aș fi reacționat dacă aș fi fost în locul polițistului sau al jandarmilor de sub nasul cărora a fugit acel șofer din București.

Dacă aș fi fost polițistul rutier care eram acum câțiva ani, aș fi reacționat probabil la fel cum a reacționat acel coleg aseară.
Cu cămășuța lui, cu stația în mână și fără niciun mijloc de imobilizare a mașinii sau de spargere a geamului. Ba mai mult, aș băga mâna în foc că și dacă ar fi reușit să spargă geamul cumva, ar fi urmat o altă scenetă penibilă în care am fi văzut un polițist sau niște jandarmi trăgând cu toții de șofer și încurcându-se unii pe alții fără să-l poată extrage. Eventual am fi privit cum îl lovea cu stația peste mâini ca să dea drumul volanului.

Repet, ca să nu înțeleagă cineva că aș fi fost mare expert în astfel de spețe, cel mai probabil, polițist la rutieră fiind, aș fi reacționat la fel, adică fără să știu ce am de făcut.

În plus, nu aș vrea nicio clipă să arunc vreo vină asupra colegului meu, pentru că eu cred cu tărie că vina pentru astfel de situații este a sistemului care nu te pregătește pentru așa ceva, ci doar pentru situații ideale, în care toți șoferii colaborează exemplar. Uite că în viața reală nu-i așa.

La SAS fiind, împreună cu colegii mei, într-o zi frumoasă cu soare, ne-am gândit noi că ar fi foarte bine pentru noi să simulăm o situație exact ca cea pe care am văzut-o aseară. Când un șofer nu vrea să deschidă portiera și încearcă să părăsească locul.
Zis și făcut. Șeful nostru s-a ocupat de organizare și a reușit să obțină accesul într-un cimitir auto unde să ne putem face de cap și să vedem exact ce funcționează și ce nu.
Astfel, am spart anvelope, am spart geamuri și am testat care ar fi cele mai bune, rapide și sigure metode.

Am concluzionat că geamurile laterale nu pot fi sparte cu pumnii, cu pietre, cu bolovani, cu bastonul telescopic. În altă ordine de idei, nici nu ar fi ok să vezi un polițist luând un pietroi ca să arunce în geam. Oricum nu l-ar sparge, dar ar ieși și o imagine caraghioasă, de care oricum nu ducem lipsă.

Testând, am concluzionat că geamul poate fi spart cu hooliganul, lovind cu partea ascuțită în apropierea ramei geamului. Riscul e să rănești persoana dinăuntru, iar noi nu vrem asta, rolul nostru nu e să ne răzbunăm pe bombardier, ci doar să-l extragem fără să-l rănim, pe cât posibil.
Deci ranga a fost exclusă. În schimb, același hooligan, cu partea sa ascuțită, e ideal pentru a-i sparge roțile bombardierului. Testat și garantat, din prima lovitură roata se desumflă instantaneu.
Pentru geam, mai e varianta shotgunului dotat cu vârf special pentru spart geamul, dar și cu ăla riști să rănești prostanul dinăuntru, deci nu prea e de folosit.

Cea mai bună metodă rămână dispozitivul de spart geamuri tip breloc, care are și o lamă pentru tăiat centuri și care poate fi găsit cam în orice benzinărie și pe care unii polițiști au ales să și-l cumpere căci nu are Poliția bani de asemenea prostii.

Așadar, polițistul rutier nu are nici shotgun, nici hooligan și nici dispozitiv d-ăla din benzinărie.
Polițistul rutier are caschetă cu cuc, pe model sovietic, cămășuță și pantalonași la dungă. Și stație.

Concluzia e că un echipaj SAS ar fi împachetat acel bombardier în maxim 15 secunde (e testată și asta) și ar fi existat șansa să vedem un bombardier cu fața lipită de asfalt fără să-și dea seama când și cum a ieșit din mașină.
Asta pentru că există pregătire și interes, nu pentru că am fi noi mari zmei.
Colegul politist și jandarmii chiar nu sunt de condamnat, au avut de rezolvat o speță cu nimic la îndemână, în câteva secunde, secunde care trec mult mai repede când ești acolo și mai greu când privești un video din fotoliu.
Pentru cei care au scris întrebându-se de ce nu s-a folosit armamentul din dotare:
Din fericire, în Poliție, atât la admitere cât și după, încă se dau teste psihologice destul de riguroase, așa că ar fi greu de crezut că un polițist ar fi îndeajuns de instabil cât să se apuce de tras în centrul Bucureștiului, în plin trafic, cu zeci de pietoni și șoferi în zonă. Mai lăsați filmele cu polițiști americani că nu bat cu realitatea deloc, sunt ficțiune, credeți-mă pe cuvânt.

Armele letale fac buba gravă, uzul de armă e ceva extrem de serios și nu poate reprezenta decât o ultimă variantă, una extremă, care poate duce la pierderea de vieți omenești. Iar asta nu dorește nimeni, cu atât mai mult când e posibil ca viețile pierdute să fie din rândurile unor oameni nevinovați.