Prin anul ’86, într-un sătuc îndepărtat, se năștea Costeluș, al șaselea copil dintr-o familie săracă lipită. Costeluș a crescut și, cu chiu cu vai, a terminat clasa a patra, la insistențele părinților de a nu fi lăsat repetent.
Însă cu noua dirigintă nu i-a mai mers. În primul an de gimnaziu a rămas repetent.

Diriginta le-a spus părinților că nu are ce face cu Costeluș, băiatul era greu de cap și nimic nu se prindea de el.

Costeluș a rămas cu vacile pe islaz, dar pentru că toți ceilalți râdeau de el, cum a împlinit 18 ani a plecat în străinătate. Cu binecuvântarea părințlor a promis că acolo se va realiza.

Au trecut 14 ani de când Costeluș plecase din sat. Anul acesta, în acel sat se zvonea că un important investitor din străinătate va construi o firmă atât de mare încât va crea câteva sute de locuri de muncă.
Zvonurile s-au adeverit și halele se ridicau văzând cu ochii. Toată lumea era uimită, toți se bucurau că vor avea de lucru, dar și mai mare era enigma cu privire la identitatea investitorului. Se știa precis că are foarte mulți bani, dar nimeni nu știa cine e, iar curiozitatea de a-l cunoaște era maximă.

Într-o zi, unul dintre directorii firmei a anunțat că vor începe angajările și că patronul însuși urmează să vină în sat pentru a vedea stadiul lucrărilor.

Auzind că se fac angajări, Costeluș s-a întors și el în țară și și-a depus un cv pentru manipulant marfă.