Calitate, nu cantitate

Mă amuz când sunt acuzat că țin partea polițiștilor, că-mi apăr colegii chiar și atunci când comit abuzuri.
Din câte îmi amintesc eu, și îmi amintesc foarte bine, am scris de o grămadă de ori despre polițiști care nu fac cinste profesiei.
Am scris chiar și despre șefi din poliție, cu riscurile pe care acest lucru le presupune și de care nu prea mi-a păsat. Și voi mai scrie.
Am luat și apărarea polițiștilor, dar doar atunci când am fost convins că li se face o nedreptate prin prezentări manipulatoare ale unor stări de fapt, care le atrăgeau oprobiul public, pe nedrept. Am luat apărarea, atunci când a fost cazul, și unor jandarmi, și unor medici, și unor jurnaliști. De fapt nu am făcut altceva decât să prezint cum stau lucrurile din punct de vedere legal.

Nu știu câți dintre cei care mă acuză că țin cu colegii mei au scris vreodată public atunci când colegi de-ai lor au făcut tâmpenii. Eu da. Iar asta m-a făcut să am o grămadă de „prieteni” în poliție.

Țin cu polițiștii? Cu care polițiști? Cu ăia care mă bârfesc de câte ori mă văd sau își amintesc de mine? Cu ăia care „ar putea să scrie oricând și ei o carte, așa ca a mea, dar ei preferă să își vadă de treabă, nu să facă pe vedetele”? Sau poate cu polițiștii care m-au zburat din grupul de whatsapp în secunda doi după ce m-am transferat la SAS? Ori cu colegii care mi-au găsit o poză în fostul meu fișet și au aruncat-o la gunoi? Cu polițiștii care mă felicită când mă văd, iar după ce pleacă vorbesc între ei despre cât sunt de prost?

Dacă aș fi dat afară din poliție, cei mai mulți dintre cei fericiți ar fi polițiști. Ei sunt cei care mă mușcă de fund cel mai des și îi știu foarte bine. În schimb, le sunt un foarte bun și drag coleg atunci când au vreo problemă cu vreun șef sau când, Doamne ferește, se îmbolnăvește vreunul dintre ei și nu se mai opresc din a-mi trimite mesaje cu rugăminți.

 Așa că, dacă încercați să-mi spuneți mie despre cum sunt unii polițiști, nu faceți altceva decât să vindeți castraveți grădinarului.
Îmi spuneți mie că există polițiști nesimțiți, incompetenți, agramați, care ne fac de râs?
Păi eu am lucrat cu ei, îi cunosc, îi știu, îi văd.
Am avut colegi cu care mi-era rușine să ies pe stradă în serviciu. Mi s-a întâmplat să plec de lângă vreunul, atunci când auzeam ce prostii scotea pe gură, „relaționând” cu cetățeanul.
Deci nu e cazul să îmi deschideți mie ochii și nici să îmi spuneți că „țin” cu ei, pentru că nu am niciun motiv să fac asta. Nici măcar like-uri nu aduce susținerea unui polițist. Dacă m-aș poziționa invers atunci când apare câte un eveniment precum cel de ieri, aș deveni popular și aș aduna o grămadă de like-uri. Dar asta ar însemna să mint, să scriu altceva decât ceea ce cred. Iar like-urile venite în plus, ar reprezenta cantitate, iar eu nu asta vreau.
Ba chiar vreau azi multe unlike-uri, d-aia și scriu textul ăsta. Nu mă încântă cu nimic că am o pagină cu 520.000 de urmăritori, dacă apar tot mai des comentarii ale unor agramați sau ale unora care fac pe deștepții scriind numai tâmpenii.

Am lăsat întotdeauna oamenii să își spună părerea, dar afirmațiile scrise cu tărie și cu iz juridic nu sunt opinii.
Când unul va mai scrie că jurnalistei nu trebuia să i se ceară buletinul pentru că avea legitimația în piept, îl voi bloca. Un astfel de prostan, care se dă important, ar putea fi crezut de alții. Dacă l-aș întreba pe ce se bazează când spune așa ceva și i-aș spune că doar cartea de identitate și pașaportul sunt documente de identitate, ar veni cu alte afirmații, ar răspunde cu întrebări și ar ajunge să mă întrebe de ce polițiștii nu au făcut nimic în 2010, când a văzut el la știri nu știu ce.

Nu mai am nici răbdare și nici timp pentru d-ăștia. Așa că prostiile emanate de neuronii lor încinși grav le vor scrie de azi la ei pe profil sau pe alte pagini, acolo unde își dau like-uri între ei.
Dacă eu încerc să explic civilizat că polițistul ăla nu a comis niciun abuz și tu, de undeva de pe un piedestal, mi te adresezi cu „bă, Robocop” sau cu „marș la că**t”, vei fi blocat și te vei plânge apoi pe alte pagini  că Godină e comunist și nu acceptă păreri.

Dacă vrei să trăiești în țara în care se aruncă cu ouă într-o secție de poliție și apoi ți se pare aiurea că toate persoanele din apropiere sunt legitimate, dă-mi unlike sau lasă un comentariu ca să te blochez eu.
Dacă, pentru tine, simpla legitimare a unei jurnaliste, care ar fi durat 1 minut dacă jurnalista s-ar fi conformat, înseamnă îngrădirea libertății presei, dă-mi unlike.

Dacă nu poți face diferența dintre jurnalism și căutători de scandal, dacă nu cunoști jurnaliști foarte buni și serioși care nu au fost ridicați niciodată de poliție, mergi frumos pe alte pagini.
Dacă ai impresia că poliția „nu are curaj” să folosească forța și cu infractorii, mergi în vizită la un penitenciar și când vei vedea pe acolo cefe late, întreabă-te cine i-o fi băgat pe ăia acolo. Sau te-aș lua cu mine într-o acțiune la 6 dimineața, să vezi cu ochii tăi cum sunt ridicați  infractori periculoși și înarmați, asta ca să simți cu adevărat adrenalina aia care lipsește din tastatura cu care scrii tu, din fotoliu, „marș, bă, Robocop” și ca să-ți iasă din cap că polițiștii au curaj doar în fața doamnelor care refuză să dea buletinul.

Ia, zi, mă, viteaz de smartphone și temerar de mouse, îți place tare, mă, să te uiți pe youtube, plin de admirație, la un polițist european care dă de pământ cu unul care „face talente”. Ți se pare tare, nu vezi nici abuzuri și mai că ți-ar plăcea „o țară ca afară”. Dar ia zi, când te-a oprit poliția în Germania, cu mașină civilă și fără să faci nimic. Cum ai dat tu buletinul cuminte și smerit, fără să-ți treacă măcar prin cap să-l întrebi de legitimație, de ce te-a oprit, dacă are ordin de serviciu. Chiar dacă nu erau în uniformă, văzându-le armele pe sub geci, ai avut pe loc încrederea că sunt polițiști, iar după ce ți-au verificat actele, ți-au urat o zi bună și ai plecat, ai ajuns acasă și ai povestit prietenilor, cu entuziasm, cât de faini și corecți au fost polițiștii ăia și cum „acolo…acolo nu-i ca la noi, acolo unde-i lege nu-i tocmeală, dom’le, acolo nu comentezi”.
Să-ți zic ceva: așa ar fi și la noi, dacă te-ai comporta și tu ca acolo. Dar, culmea, deși abia ai lăudat acțiunea polițistului american care a dat cu unul de pământ doar pentru că nu a vrut să arate permisul de conducere, cu același creieraș, dar cumva cu o altfel de gândire, ți se pare absurd și comunist ca în România, unii să arunce cu ouă într-o secție de poliție, iar niște polițiști să iasă din secție și să legitimeze tot grupul de persoane de acolo.
Că o jurnalistă nu vrea să se legitimeze, deși i se solicită de mai multe ori asta, nu ți se pare nimic anormal. Dar te întrebi de ce polițistul, în uniformă și abia ieșind din secția de poliție, nu își arată legitimația, pentru că, după cum te întrebi tu într-un comentariu, „dacă nu era polițist adevărat?”. Iar ca să îți întărești spusele, postezi și un link cu niște infractori care, mai demult, având niște uniforme, s-au dat drept polițiști. Deci, după mintea ta, era posibil ca omul ăla în uniformă de polițist, ieșind din secția de poliție, să nu fie cu adevărat polițist. Că doar un polițist fals își ia o uniformă și se duce cu ea la secția de poliție. Cu toate astea, să spunem că ești extrem de suspicios. Dar argumentul ăsta pică repede, pentru că tot tu ești ăla intrigat de faptul că polițistul i-a cerut buletinul jurnalistei deși aceasta avea ecusonul atârnat de gât. Deci ai crezut din prima că doamna e jurnalist, că o cheamă așa cum scrie pe ecuson, dar nu ești convins că ăla e polițist real până nu-i vezi legitimația. Mda…are logică.

Dar totuși, te rog eu, dă-mi unlike și crește astfel IQ-ul paginii.

P.S. până acum, în toate cazurile în care am luat apărarea polițiștilor și s-au depus plângeri penale împotriva acestora dosarele au fost clasate și s-a constatat că fapta reclamată nu există. Aaa…dar da, am uitat, nici procurorii ăia de au făcut cercetări nu se pricep. Tot ăștia de abia-s în stare să lege trei fraze stricate într-un comentariu scris cu greu și în care nu se pot abține să nu arunce și o înjurătură sunt cei deștepți.

Haideți, săriți cu unlike-uri rapid, că nu am de gând să las pagina asta să devină o adunătură.
Ați greșit pagina, băieții mei.