În urmă cu vreo trei ani, am fost sunat de un număr pe care nu îl aveam în agendă, astfel că nu am răspuns apelului. Apelurilor, de fapt, pentru că a sunat insistent. Am răspuns abia după ce am primit un mesaj în care scria „Salut, Marian, sunt Bill din America și vreau să vorbesc cu tine neapărat”. Am răspuns și am întrebat „Care Bill, mă?” Mi-a zis că e Bill Gates, dar pentru că nu l-am crezut, i-am spus să-mi trimită urgent 100 de mii de coco în cont. Nici n-am trimis bine mesajul, că am și primit sms de la bancă, prin care eram înștiințat că mi-a fost alimentat contul. Atunci m-am convins că era chiar Bill Gates.

Mi-a zis că are un plan genial și că vrea să ne vedem. Pentru că eu nu aveam concediu și nici viză, am decis să ne întâlnim în România, cât mai aproape de Brașov. Am ales Dobârlău, un loc în care nu trebuia să ne temem de ochii presei. I-am explicat cum se ajunge acolo, iar după ce a ajuns în București, a luat un personal până în Brașov, iar de acolo, un autobuz Codreanu până la Dobârlău.
Am găsit o crâșmă din sat și ne-am așezat la o masă, nu înainte de a-i mulțumi pentru sutica de mii de cocozauri.

Sorbind dintr-un pahar cu vin „Babanu'”, Billică (așa îi ziceam după ce ne amețisem puțin și ne permiteam) și-a început povestea:
„-Fii atent ce am de gând: oamenii mei lucrează la un plan șmecher tare. O să inventăm un virus!
-Ai de plm…ce tare tre’ să fie! Și aveți ARN? Sau din ce-l faceți?
-Vorba vine, mă! Nu-l facem, o să fie doar o invenție. Nu va exista niciun virus. Va fi doar cu numele. Vom atrage la conspirație toate guvernele, toți medicii, asistenții, infirmierele, brancardierii și portarii spitalelor.
-Și care e scopul?
-Eee…bună întrebare, bunul meu prieten! Scopul e banu’! Facem apoi un vaccin și-l vindem prostimii.
-Ce vaccin?
-Ei pula, vaccin. Vorba vine. Punem niște ser fiziologic și-l vindem la preț enorm.

M-am mirat că Billică învățase deja cuvinte tradiționale românești, iar apoi l-am întrebat curios:
-Și ce treabă am eu cu asta?
-Păi avem o problemă. Cu voi, românii, e cel mai greu. Aici aveți oameni deștepți și e posibil să se toarne de mangleală și să ne strice tot planul.
-Du-te, mă, Bill, că nu se prind ăștia! Mulți nici n-au auzit de tine pe aici.
Nici bine n-am terminat de zis, că în ușa crâșmei a apărut o matahală de om, cu o coasă mare pe spate, ținând o gresie de ascuțit coasa în mâna stângă și un bidon gol de doi litri în mâna dreaptă, semn că venise să alimenteze. S-a uitat lung spre masa noastră, apoi a venit spre noi, putând observa că are un picior beteag pe care îl târa după el.
-Fute-m-ar soarele, că dacă-mi zicea careva că-l văd azi pe Bill Gates la Petrache la crâșmă, mai că-l scuipam între ochi. Dar ce-i cu tine, mare boss, la noi pe meleaguri?
Mie nu-mi venea să cred că omul îl recunoscuse, așa că am intrat în vorbă.
-De unde știi, om bun, că ăsta-i Bill?
-Apăi d-ară eu nu utilizez Windows? Mă vezi tu că vin de la coasă, dar eu știu Internet. Chiar, bă, Bill, fă și tu o aplicație de ascuțit coasa, că am bătături de la gresia asta.

După o scurtă conversație, cu tot respectul, i-am zis omului nevorbit să ne lase că avem ceva de discutat. Cosașul a zis că pleacă, nu înainte de a se apleca la urechea lui Bill și a-i șopti ceva. Billică mintenaș a băgat mâna la buzunar și i-a întins bărbatului un fișic de bancnote, omul și-a scos basca în semn de respect și a plecat șontâc-șontâc.
-De ce i-ai dat bani? Ca să nu spună nimănui că te-a văzut?
-Aaa, nu. A zis să-i dau o sută dojdă mii pân’ la salar, să-și ia țigări, că mi-i dă Iulia înapoi.
Deci cum spuneam, aici, la voi, oamenii sunt greu de păcălit. Am nevoie de cât mai multe voci care să bage teama în populație și să o facă să creadă în virusul ăsta.
-Am înțeles. Dar nu se vor întreba oamenii de ce nu moare nimeni de la virusul ăsta?
-Am luat în calcul deja. Avem fonduri alocate ca să plătim toți doreii de la morgă, precum și familiile îndurerate. Moare vreunul lovit de tren? O să zicem că a avut virus. Moare de bărânețe? A avut virus. Și tot așa.
-Hmmm, bun plan. Ți-l recomand și pe Mândruță, lui îi cumperi o biclă faină că se dă mult cu bicla. Mai e unul, Caramitru, dar ăla e dus la extrem, omu’. Ăla cred că va lătra și pe gratis, că oricum are banu’.
-Deci batem palma?
-Batem! Dar punem mănuși, că no…cică e virus.
-Să-ți mai zic ceva, să nu uit. E posibil să concepem un virus mic, dar inofensiv, care doar să te facă să fii puțin răcit, să-ți pierzi gustul și mirosul. Asta pentru ăia de mâncă căcat. Măcar să nu le pută și să nu-l simtă. Ha, ha, ha…se hlizea Bill.
Antidotul va fi în saliva de lame sau alpacale. Așa că ia-ți o alpaca, să fii in siguranță. Le zici oamenilor că a vrut-o nevastă-ta.
-Bine, Billică, așa facem! Dar chiar, cum se va numi virusul ăsta?

Omul cu coasa se întoarse la noi la masă, de data asta însoțit de un tânăr de care se rezema.
-Băi, ‘nea Bille, dă-i, bossule, și amărâtului ăstuia niscaiva verzișori. Și-o lua și el o pâine.
Îi dau, dar vezi, nu care cumva să spună cuiva.
-Cine??? Costel? Ăsta să spună ceva? Păi ăsta nici nu știe să vorbească. Știi ce are el aici? Întrebă cosașul în timp ce-l apăsă pe Costel pe moalele capului.
-Vid, nene, vid are aici!
Billică a luat rata înapoi spre Brașov, apoi a petrecut câteva ore pe la Comarnic, pe dn, și a zburat înapoi la el acăsucă.

M-a sunat după vreo lună bucuros și mi-a spus că a găsit numele pentru virus.
-Mărine, îl mai știi pe băiatul ăla de i-am dat să-și ia pâine? După el o să botez virusul.
-Hai, bă, nu fi prost! Cum să-i spui „Costel” unui virus care va porni din China?
-Nu, mă, nu Costel. O să-i zic Covid!