Există un cuvânt în limba română care, pus în fața unui substantiv, schimbă tot sensul frazei în care apare. Nu doar din punct de vedere gramatical, ci și din punct de vedere al veridicității frazei.
O să dau câteva exemple:
„Un polițist își acuză șefii că sunt corupți.”
„Un procuror acuză că este forțat să facă dosare la comandă.”
„Un judecător mărturisește că are un coleg care dă sentințe la comandă.”
Afirmațiile de mai sus sunt doar niște exemple care mi-au venit acum în minte.
Ele au un anumit grad de credibilitate. Ia să introducem acum cuvântul de care vorbeam la început și să observăm ce se schimbă.
„Un fost polițist își acuză foștii șefi că sunt corupți.”
„Un fost procuror acuză că era forțat să facă dosare la comandă.”
„Un fost judecător mărturisește că avea un coleg care dădea sentințe la comandă.”
Eee, cum sună? Prin apariția cuvântului „fost” a scăzut gradul credibilității afirmațiilor?
Dar dacă după „fost”, punem substantivul și adăugăm apoi și cuvântul „condamnat”?
„Un fost procuror, condamnat între timp, acuză că foștii șefi…bla, bla, bla.”
Cum sună? Scade și mai mult credibilitatea? Sau citim, înghițim și credem cu tărie pentru că, vorba aia, „a arătat la televizor!”?
Adică n-ai avut nimic de spus cât ai fost acolo, dar după ce ai fost dat afară sau condamnat, te-a găsit onestitatea?