Articolele mele despre moaște ori despre alte lucruri bisericești mi-au atras comentarii de tot felul din partea celor care cred cu tărie în biserică și în moaște.
Sunt imun la ele, nu mă deranjeaza câtuși de puțin, ba mai mult, îmi întăresc și mai mult propriile convingeri.

Nu știu câți dintre cei care mă blesteamă să fiu zguduit de moaștele vreunui sfânt au observat că eu niciodată nu am vorbit despre Dumnezeu.
Dacă aș fi ateu, nu aș ezita să o spun. Dacă aș fi homosexual, nu m-aș feri să zic.
Dar nu sunt nici ateu, nici homosexual.
Ca orice ființă rațională, mi-am pus adeseori întrebarea dacă există Dumnezeu.

Când cei de la IML culegeau de pe șosea măruntaiele unui copil strivit de roțile unui camion, mă uitam neputincios și mă întrebam dacă există, iar dacă există, cum de nu a putut face nimic pentru bietul copil, să-l ferească din calea camionului. Nu a vrut? Sau nu a putut? Căci din ambele variante înțeleg că ori e neputincios, ori e rău.
Unde o fi și ce o face când un pedofil își face de cap cu un biet copil lipsit de orice apărare? Stă și se uită? Sau e ocupat cu altceva, ceea ce înseamnă că nu e omniprezent?

Cu toate astea, am simțit pe propria piele că binele făcut ți se întoarce întotdeauna și mă pot mândri că am simțit asta de multe ori până acum.
La biserică merg la nunți, înmormântări și botezuri.
La Înviere am fost în fiecare an, de cele mai multe ori la serviciu, mai puțin anul ăsta.
Atmosfera îmi place, iar slujba la care asist cu lumânarea în mână mă duce într-o stare de bine cu mine, reușind să mă pierd în propriile gânduri. Îmi place să ascult oamenii cântând în acea atmosferă.
Din când în când, vocea preotului mă scoate din stare și îmi aduc aminte când mi-a arătat muie în momentul în care a plecat cu mașina după ce l-am amendat acum câțiva ani fără să-mi pese că se agitase cu telefonul pe lângă mașina de poliție.
Mâna aia ar trebui să i-o pup eu? Nu, mulțumesc.

Vorbesc cu prieteni de-ai mei credincioși și aproape toți îmi spun că într-un moment al vieții lor l-au simțit pe Dumnezeu. Sunt oameni inteligenți pe care îi pot crede pe cuvânt.
La mine momentul ăla nu a venit încă, dar am momente în care cred că acolo sus e cineva care le rânduiește pe toate, deci nu pot afirma că sunt ateu.
Rațiunea nu mă lasă să cred că niște moaște au dărâmat comunismul sau că fac minuni dacă le pupi și nu am să stau vreodată la vreo coadă ca să pup saliva altor mii de persoane, fie că e pandemie, fie că nu e.

Nu cred în icoane făcătoare de minuni și nici în icoane care lăcrimează.
Mai repede cred în puterea vreunui șarlatan care a pus niște lacrimi acolo, chemând apoi oamenii să vadă minunea.
Paradoxul e că, imediat după postarea asta, vor curge comentariile habotnicilor care mă vor numi „milițian”.
E paradoxal pentru că, folosind cuvântul „milițian” în sensul peiorativ, ei se referă la tipul de polițist care bătea iepurașul din pădure până recunoștea că e urs, adică polițistul care fabrica probe, în timp ce mă numesc pe mine milițian pentru că nu pot crede niște lucruri fără să am probe.
Da, nu cred în moaște și în minunile lor. Singura mare putere a lor, în care eu cred, e de a produce bani. Cei care se folosesc de ele sunt un fel de haiduci, doar că pe modul invers, adică nu iau bani de la bogati și dau la săraci, ci invers, iau de la săraci și dau la bogați.
Mi se vor da poate chiar exemple de oameni care au fost vindecați la moaște, deși medical vorbind nu mai exista nicio șansă pentru ei. Eu zic că din moment ce s-au vindecat, înseamnă că totuși mai aveau șanse dpdv medical.
Ca exemplu, un caz medical pe care eu îl văd fără nicio șansă dpdv medical ar fi cel al unui om căruia îi lipsește o mână. Poate fi el vindecat astfel încât să-i crească o mână la loc? Categoric nu, e imposibi.
Atunci când moaștele ar face omul să aibă din nou ambele mâini, ar însemna o minune fără explicație ștințifică.
Dar, desigur, moaștele fac doar minuni d-astea mai mici, nu rezolvă cazuri așa complexe.
Va fi destul de greu textul ăsta pentru unii, dar cât să citească și să lase un duhovnicesc „arză-te-ar focu'” tot vor reuși, sunt convins.
Amin!