Am ajuns in scoala de la Campina duminica pe la 9 seara, dupa doua zile de permisie care trecusera ca doua ore, teoria relativitatii fiind inca o data demonstrata.

Ajuns in dormitor, dupa cum era datina, am unit doua paturi si pe masa astfel improvizata am scos fiecare mancarea adusa de acasa.

Noi, ardelenii, aduceam de fiecare data pui rotisat si alte preparate din carne, moldovenii aduceau borcane cu gem si zacusca, oltenii aduceau mere si prune iar cei de departe nu aduceau nimic pentru ca ei ramaneau in scoala in week-end. Ei asteptau lihniti sa vada ce scoatem din valize. Desi unii aduceau carne iar altii prune, nu faceam diferente, mancam toti laolalta, dar parca tot puiul rotisat se dadea cel mai bine.

Dupa ce am mancat frateste, am strans „masa”, am facut curat si ne-am bagat la somn, urmand o zi de luni cu intonarea imnului si ridicarea drapelului. Ma tot foiam, nu aveam somn, ma sacaia si o masea de la curentul din tren.Pe la 3 dimineata, m-am ridicat din pat si am plecat tip-til spre baie, incercand sa nu imi trezesc cei 9 colegi de dormitori care dormeau lemn. Baia era in capatul unui hol lung iar ca sa ajung la ea treceam pe langa magazia de haine civile, un spatiu unde ne tineam valizele si hainele civile, dupa cum ii spune si denumirea. Am observat ca usa magaziei e intredeschisa si becul stins. Dinauntru se auzeau fosnete…buimac de somn, mi-a trecut prin cap ca o fi un sobolan…dar cum sa deschida usa sobolanul? Am intrat si am aprins becul si am gasit repede cu privirea sursa zgomotelor.

Sobolanul era biped, din Oltenia si sedea in cur pe o valiza. Se uita olteanul lung la mine cu privirea orbita de bec ca o cartita surprinsa de lumina zilei si tinea in mana o punga cu cirese din care infuleca cu pofta. Baga sub nas cireasa dupa cireasa, mai avea cateva. Cum nu am vazut niciun sambure prin zona, am dedus ca hapsanul le manca cu totul.

– Ce faci ma aici?

– M-am trezit si mi-am adus aminte ca am adus de acasa o punga cu cirese si mi-era sa nu se strice.

Abureli…avarul isi pusese ceasul sa sune tarziu in noapte, sa poata manca in liniste…nu stia tabla impartirii.

M-am bagat in pat si am adormit cu gandul la ciresele olteanului. A doua zi ma uitam la el cum statea drepti in formatie si cum isi incrucisa picioarele, dorind parca sa amane un fenomen fiziologic natural, iar imnul nu se mai termina odata, drapelul urca incet pe catarg…eu chiar nu il injurasem, cred ca era de la samburi…