Valentino! Valentino! Valentino!
Tanti Rodica strigă de pe balcon către vecina sa, Valentina. Îi face lui Costel prăjitura preferată și are nevoie de o cană de zahăr că a rămas fără.
Nu, nu știe tanti Rodica de vreo rochie Valentino, iar dacă ar ști, când ar auzi cât costă, ar arunca iute un „arză-i-ar focu’ cu rochia lor cu tot”.
Tanti Rodica trăiește de pe o zi pe alta, își drămuiește pensia astfel încât să fie nevoită să se împrumute cât mai puțin până la următoarea. Își duce zilele alături de ‘nea Costel, pensionar și el. Au doi copii, unul în Italia, celălalt în Germania.
Vorbește cu ei seara, sunt bine amândoi, au „servici” bun și „salar” frumos.
Pe cel din Italia nici coronavirusul nu l-a întors acasă și nici cel din Germania nu prea are gând de repatriere. Ar veni ei acasă, dar salariile-s mici, copiii sunt deja la școli acolo…ce să facă aici?
Chiar tanti Rodica zice că aici nu-i de trăit, că dacă ajungi la spital tre’ să scoți banii până și pe o branulă.
După ce închide „scaipul” pe care tocmai și-a văzut nepoții, tanti Rodica se uită la televizor, să vadă ce se mai întâmplă prin țară.
Cu creierul prins în centrifuga televiziunilor de curățat hoți, tanti Rodica uită pe moment de copii, de nepoți, de greutăți și o apucă mila de sărăcuța doamnă căreia statul paralel i-a înscenat o luare de mită. Soțul Costel îi întărește și el convingerea abia formată, concluzionând grav că „ăștia iar bagă oameni nevinovați la pușcărie. Așa ceva nu se mai poate!”


Ba chiar adorm ambii nervoși, cu gândul la nedreptatea dezvăluită de televiziunea lor preferată.
Și adorm bieții oameni uitând de sărăcia lor, fără să știe că ei sunt victimele ticăloșilor și hoților. Nu știu, dobitocii, că au rămas singuri la bătrânețe din cauza celor cu haine de mii de euro din bani furati. Din banii proștilor. Din banii lor.
Nu știu, sărmanii proști, că în timp ce ei își cumpărau branule, una exclama „super tare” când auzea cât de mare e mormanul.

Noaptea trece greu, prostata lui Costel îl trezește des.
Dar dimineața, deși Rodica a terminat de pregătit masa, niște parizer din cel mai ieftin și niște ouă fierte, Costel nu s-a trezit.
Tanti Rodica, săraca, cea lânga care fusese mai bine de 30 ani, e cea care l-a găsit încleștat.
-Valentinooo, Valentinooo, Valentinooo!

Rodicăi i-a murit soțul, pentru ea era totul. Pentru cei pe care îi plângea de milă cu o seară în urmă, Costel era doar un vot.