Lucrând câțiva ani într-un birou din apropierea unei autogări internaționale din Brașov, de multe ori am fost solicitat să intervin la fel și fel de conflicte în care erau implicați călătorii ce se întorceau ori plecau cu autocarele în Spania sau Italia.
Când alegi să faci un astfel de drum cu autocarul, trebuie să fii conștient că, oricât de dotat ar fi autocarul, va fi un drum lung, obositor și nu prea confortabil. În plus, fără să îmi doresc a jigni pe cineva, din moment ce e cea mai ieftină variantă de transport, trebuie să iei în calcul că nu vei călători doar alături de oameni civilizați și că bagajele vor fi de cele mai multe ori sacoșe de rafie în care vor fi îndesate alimente de la sarmale până la slănină.
Într-una din zile, am fost chemat de un șofer care mi-a zis că mai mulți călători fac scandal. Ajungând la autocar, mai mulți oameni îl injurau pe un altul și nu îl mai lăsau să urce în autocar, cerându-i șoferului să îl lase în Brașov.
Acesta susținea că a plătit biletul și că nu coboară până nu ajunge în Bacău.
Întrebând ce s-a întâmplat, oamenii revoltați mi-au răspuns răspicat:
-Nesimțitul ăsta s-a căcat în autocar! Urcă și dumneata în autocar și vezi!
Auzisem multe până atunci, de la unul care avea în bagaj carne care se împuțise, la altul care transporta în sacoșa de rafie varză murată care cursese pe bagajele celorlalți. Dar chiar să se cace cineva în autocar, nu mai auzisem.
Mă simțeam oricum aiurea, gândindu-mă că, de la filmele cu polițiști pe care le urmăream în copilărie, în care polițiștii se ocupau de chestii serioase și palpitante, fapt ce m-a determinat să devin polițist, acum, visul fiindu-mi indeplinit, urma să aplanez conflictul determinat de un om care se căcase într-un autobuz. Pentru asta făcusem eu școala de poliție? mă întrebam în gând.
Nu știam de unde să încep, dar m-am gândit că cel mai indicat ar fi să fie scos din autocar „corpul delict”.
I-am zis șoferului să își ia inima în dinți și să meargă să-l scoată pe „intrus”.
-Pe cine să scot?!
-Cum pe cine? Pe ăla de pute înăuntru.
Oamenii s-au prins că mă aflam în eroare și mi-au explicat.
-Domn’e, nesimțitul s-a căcat în autobuz, adică s-a bășit.
Am început să râd, dar am observat repede că eram singurul amuzat de situație.
Atât de nervoși erau călătorii încât niciunul nu mai voia să urce în autocar alături de „făptuitor”.
M-am gândit că omul avea ceva probleme, i-am zis că poate folosi toaleta de la Biroul Tamponări, să se „descarce” și să plece mai departe. Călătorii nici nu voiau să audă.
-Poate are probleme și nu se poate abține…nu-l mai ține valva…le-am spus la fel de glumeț, încercând să mai detensionez atmosfera.
Aveți probleme de sănătate? l-am întrebat pe bărbatul care nu părea deloc să mă ajute în a-l susține.
-Nu am dom’le nici pe dracu’! Am dat și eu o bășină, ca oricine. Cine nu dă?
-Păi mai dai, dar nu într-un autocar plin de oameni.
Călătorii începuseră să se agite pentru că pierdeau timp.
Mi-am făcut curaj să urc în autocarul care era cu toate geamurile deschise pentru a-i asigura pe toți ceilalți că înăuntru miroase acum a primăvară. De fapt era acolo un miros de transpirație care persista și care era probabil împregnat în banchete, refuzând să iasă așa cum făcuse bășina omului.
-Gata, e ok, haideti urcați și vedeți-vă de drum că nu mai miroase!
-Și dacă ăsta iar se cacă pe drum? Răspunzi dumneata?
Mă intreba de parcă urma să răspund pentru vreun genocid în cazul în care valva omului ceda din nou.
-Nu mai face, gata! Uite că promite! Promiți?
-Apăi dom’le, m-oi ține acum până la Bacău.
-Și dacă se cacă iar? Îl aruncăm din autobuz?
Ce puteam să răspund la o astfel de întrebare? Să le zic să sune la 112? Îmi și imaginam k conversație:
-112, ce urgență aveți?
-S-a căcat unu’ în autocar!
Oamenii au plecat, urcând rând pe rând la locurile lor. Ultimul a urcat nenea cu gălușca, nu înainte de a-mi șopti:
-Eu oricum trebuie să cobor înainte de Bacău. Să vezi ce le dau de o să-i usture ochii!