Am scris ieri un text despre critica pe care mi-a adus-o „cel mai important critic literar al zilelor noastre” după cum îl numea o fană a domniei sale.
Nu i-am dat numele, căci mi s-a părut irelevant acest aspect și nici nu aveam interesul de a-i face reclamă.
Dar, ce să vezi, omul s-a băgat singur în seamă și a început să comenteze la mine pe pagină, deși postase ceva despre mine și pe propria-i pagină, doar că acolo nu îi pot comenta decât prietenii, deoarece, după cum spune domnul șef de promoție, „așa sunt setările la contul meu”.

Și s-a apucat domnul doctor să dojenească cititorii de Godină pentru vina de a-mi citi cărțile în loc să pună mâna pe Tolstoi și Balzac, apoi le-a corectat comentariile, așezând cu rigurozitate, la locul ei, fiecare virgulă omisă, așa cum face orice critic literar care se respectă. Stă și corectează comentarii, ceartă oamenii pentru neobrăzarea de a citi cărți ușurele și într-un final, cedându-i nervii, o dă pe față și spune cu subiect și predicat că „Godină e ignorant și incult”.

Părându-i-se amuzant, domnul Daniel Cristea Enache, căci așa se intitulează, postează între timp pe propria-i pagină, acolo unde comentariile îi vin doar de la aplaudaci, un banc sec cu Godină la care se hâhâie vreo douăzeci de intelectuali culți și neignoranți.



Întărâtați de vestitul membru al Uniunii Scriitorilor, alți intelectuali au intrat la mine pe pagină, au lăsat comentarii lungi și, într-un limbaj elevat, au explicat cum 90% dintre cei care îmi citesc postările fac parte din clasa de jos a societății, agramați lipsiți de școală care n-au pus în viața lor mâna pe o carte, iubitori de vulg si kitsch.
În același timp, pe pagina domnului critic se căutau vinovații pentru succesul meu, unii ajungând la concluzia că de vină e societatea degradată sau chiar editurile care creditează astfel de autori. Din curiozitate, am intrat pe profilul celui care dădea vina pe edituri și m-am amuzat teribil. Omul vindea o carte de basme și povești pentru copii, publicată de o editură obscură. Ba chiar avea și o pagină urmărită de 37 de persoane în care scria despre sine, despre cărțile publicate și despre persoanele care au scris despre cărțile sale de-a lungul timpului.

Revenind la domnul Daniel Cristea Enache, acest colaborator al DC News, printre nuneroase alte ocupații, titluri și funcții, am observat că într-o postare se întreba ce va face când va ajunge la 5000 de prieteni, cum îi va mai adăuga, că deja are 4915.


Printre altele, șeful de promoție deține un grup numit „Literatura de azi”.
Cum adună domnul doctor membri în acel grup?
Vă spun eu, căci e amuzant, eu chiar am râs.
De exemplu, o profesoară dintr-un liceu le-a spus elevilor de la clasă să-l caute pe dl Cristea pe Facebook și să-i dea add. Unii s-au conformat, alții nu. După ce cererea le-a fost aprobată de maestru, s-au trezit cu mesaje din partea criticului. Mesajele începeau cu prenumele elevului pus cu grija în cazul vocativ. Adică, dacă pe elev îl chema Marcel, mesajul de la domnul doctor începea așa:
„-Marcel! Ești elevul Mioarei? (Mioara e profa de română, dar nu-i dau numele real)
Marcel răspundea afirmativ, iar șeful de promoție, după ce-i spunea „my pleasure”, îl întreba câți prieteni are pe Facebook.
„-3870” răspundea elevul Marcel.
„-Bun!” își freca palmele criticul.
Apoi îi trimitea link către grupul „Literatura de azi” și îi spunea „trimite-le tuturor invitații să intre aici”. La scurt timp, îl și întreba dacă a făcut ce i-a cerut, iar după ce elevul îi confirma, acesta îi spunea „Bravos!”.


Domnule Enache, trebuie să vă spun că mulți dintre ei nu au trimis nicio invitație, doar au râs de dumneavoastră și de cât de penibilă e metoda de a aduna prieteni și urmăritori. Poate d-aia vă apropiați de 5000 de prieteni, mai ștergeți din elevi.

Ba chiar și-au dat seama că grupul e mai puțin despre literatură și mai mult despre făcut bani. Trist, domnule șef de promoție, să pui niște copii să trimită invitații, folosindu-te de autoritatea unui profesor, pentru a-ți crește artificial notorietatea.