Am aflat azi de la patriarhul Daniel o scurtă istorie a moaștelor Sfântului Dimitrie.
În ’89, comuniștii au interzis pelerinajul la moaște, pentru că ar fi avut o întâlnire într-o clădire apropiată și nu au vrut să fie deranjați.
Din cauza asta, Patriarhul Teoctist a fost nevoit să mute moaștele.

„Această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost răsplătită în sensul că peste câteva luni regimul comunist a căzut.” Ne zice Patriarhul Daniel.
 
Eu înțeleg cam așa: pe Sfântul Dimitrie nu l-a deranjat prea tare că românii se chinuiau în comunism de vreo treizeci de ani.
Sărăcia, lipsa alimentelor, raționalizarea produselor de bază, statul în frig, suprimarea libertăților etc nu l-au mișcat pe Sfânt.
Dar când comuniștii au mers atât de departe încât să interzică chiar și pelerinajul la moaște și l-au mai și mutat din locul lui, s-a supărat atât de tare încât a făcut să cadă comunismul. Bine, nu chiar pe loc, i-a luat câtvea luni, probabil a fost o minune mai complexă care a necesitat timp.
Sau dormeau moaștele de treizeci de ani și s-au trezit când au fost mutate, de la asfaltul prost din București, văzând abia atunci cât de greu o duc românii?