Am plecat spre Orșova și, când am ajuns, am observat în stânga un parc, motiv pentru care am oprit. Ne grăbeam cu gândul de a ajunge la Cazanele Dunării, iar mai apoi, în aceeași zi, la Timișoara, astfel că oprirea în Orșova a reprezentat doar un scurt popas, mult prea puțin pentru o recenzie cât de cât obiectivă.


A fost însă suficient să îmi spun în gând „vai, cum ar putea arăta orașul ăsta”.
Ar putea, căci parcul părea unul lăsat de izbeliște, deși avea Dunărea vecină. Un fel de foișor dărăpănat, care pesemne că servea în trecut ca punct de observație, stătea să cadă, fiind degradat și înconjurat de un gard care interzicea pătrunderea înăuntru.

Pe malul Dunării, în locul în care valurile atingeau pământul, erau mii de bidoane de plastic și alte deșeuri plutitoare.
Ne-am urcat în mașină și am plecat spre Cazanele Dunării.
Îmi spusese un amic că nu prea am ce face acolo, cu atât mai puțin pe vreme rea.
Am oprit, pentru scurt timp, în partea dreaptă a drumului, cât să facem o poză cu chipul lui Decebal sculptat în stâncă, apoi am fost abordați de un domn dacă ne-a întrebat dacă dorim o excursie cu barca, înșirându-ne ce am putea vedea.
Am fost de acord, dar ni s-a spus că mai trebuie să așteptăm să mai vină patru persoane, căci fără șase inși nu pleacă.
Am mai pierdut vremea prin zonă, însă nu a mai venit nimeni, așa că am plecat.

Pe drum ne-am hotărât să ne oprim la Băile Herculane și să înnoptăm acolo.
Stațiunea era posomorâtă, dar încă o dată o pun pe seama vremii și a extrasezonului.
Niște hoteluri înalte, cu aspect comunist, ne-au atras atenția și am mers la unul dintre ele, la care ne-am și cazat, văzând că are un bazin termal deschis.
Deși comunist pe exterior, interiorul era modern, chiar luxos, cu mult peste ce ne era nouă necesar pentru a dormi o noapte, iar personalul foarte amabil.
Bazinul cu apă termală ne-a prins bine, iar seara am ieșit la o plimbare scurtă prin stațiune, neavând alte opțiuni în afară de a ne plimba pe trotuar.

Pentru câteva zile de relaxare totală, cred că stațiunea e o alegere bună, iar un hotel ca Minerva te poate face să te bucuri de tot confortul, inclusiv de o sală de sport și numeroase cabinete de tratament moderne.
Am plecat a doua zi, fără să ne oprim la statuia lui Hercule și să exclamăm așa cum se spune că zic bătrânele venite la tratament, atunci când pleacă acasă.
Georgiana încă insista să-i spun ce zic bătrânele statuii, dar i-am zis că oricum am învățat-o destule prostii, așa că am plecat spre Timișoara, fără să-i satisfac curiozitatea.