Patriotismul, conform Dicționarului Explicativ Român, înseamnă dragoste și devotament pentru patrie și pentru popor.
M-am întrebat de multe ori dacă sunt patriot sau nu.
Nu am găsit un răspuns clar la întrebarea asta, dar știu cert că mi se face pielea găinii la intonarea imnului, când ascult „Treceți batalioane” ori „Drum bun”. Nu știu dacă versurile sau linia melodică sunt singurele responsabile de încordarea mușchilor erectori ai firelor de păr sau e vorba de patriotismul ce-mi bate-n piept.
Mai știu că țin cu românii atunci când joacă în vreo competiție sportivă și mă bucur când aud vreo știre internațională în care e prezentat în mod pozitiv vreun român.
Îmi place să-mi fac bine treaba pentru care sunt plătit, încerc să fiu cât mai corect cu toți cei din jurul meu, nu fur, nu aș fura și nu aș fi capabil să mint pe cineva pentru a-mi asigura mie vreun profit. Nu sunt invidios, ba chiar mă bucur să aud că vreunei cunoștințe îi merge bine.
Nu sunt hapsân, nu sunt zgârcit, nu doresc răul nimănui și îmi cunosc foarte bine locul în societate.
Respect limba maternă, o cunosc și mi se întâmplă destul de rar să scap câte o greșeală gramaticală.
Sunt oare un patriot?
Dacă e să mă uit după cum se manifestă în ultimul timp oamenii care-și spun patrioți, cred cu tărie că nu mă încadrez.
Apariții cu nelipsitul drapel, fie sub forma unui fular, fie o broșă tricoloră.
Ura față de străini observ că este, pentru unii, semn de mare patriotism, deși îți poți iubi patria nemărginit fără să le urăști pe celelalte.
Mândria de a fi român, însoțită de două-trei fraze scrise într-o română stricată și batjocorită nu valorează pentru mine doi bani.
Îți iubești atât de tare țara, dar cumva nu ai reușit nici să-i înveți limba?
Dar cu poporul cum e? Îți iubești poporul, dar tare te-ai bucura să auzi de careva apropiat că-i merge cam rău, așa-i? Haide, lasă, că pe 24 Ianuarie ieși cu fularul tricolor și nu-i bai, tot patriot ești.
Să nu uiți de rama aia de pe Facebook cu „Mândru că sunt român”, aia dă iarăși foarte bine.
Nici nu mai contează că n-ai realizat nimic în viața ta și că ai ajuns să fii român doar pentru că ai tăi părinți s-au gândit să procreeze pe meleagurile astea unde tu ai scos nasul și pe unde umbli acum cu stindardul pe umăr, tot o mândrie.
Ia de citește „Dacia preistorică” a lui Densușianu și postează apoi un text pe Facebook în care să spui tuturor cum suntem noi, românii, buricul pământului și cum s-a revărsat civilizația în lume pornind de la gurile Dunării.
Până una alta, mai bine revino-ți, fă-ți treaba bine, nu mai minți, nu mai fura, scoate-ți șiretlicurile din minte, fii un om onest și vei fi deja mai patriot decât mulți purtători de steaguri tricolore și mai credincios decât mulți fățarnici ce postează câte o icoană pe zi pe Facebook în timp ce ei sunt adevărați Sarsaili în viața de zi cu zi.
La mulți ani tuturor românilor!
Lasă un răspuns